LIDIA VIANU : Poemul Anapoda si traducerea bine randuita

În 1933 Ion Pillat publica traducerea poemului lui T.S. Eliot The Waste Land («Tara pustie»), care poate fi considerat din toate punctele de vedere actul de nastere al poeziei fluxului constiintei. Poemul aparuse în 1922 în Anglia si reactiile stârnite de el erau contradictorii, de la acceptare entuziasta la respingere brutala si contrariata. Traducerea lui Ion Pillat, în acest context, este în primul rând un act critic. Poezia europeana se înnoieste agresiv cu Eliot. Ea e invadata de cultivarea dezgustului, repulsiei, dizgratiosul Eliot desfiinteaza de fapt frumosul poetic, dinamitând linistea eului creator. El îsi urla spaimele într-un mod indirect; se ascunde în spatele eroilor ce vorbesc în poem, voci împletite într-un fir narativ îndreptat catre lectorul «ipocrit», silit sa se recunoasca în fiecare chin descris de poet. De la îngroparea mortilor pâna la poruncile tunetului, trecem prin furcile caudine ale sensibilitatii creatoare, dornica sa se marturiseasca violent, si ne identificam cu ea. Pillat e prin excelenta un suflet sensibil si discret, de o mare sfiala verbala. Cu toate acestea, versiunea lui la The Waste Land este, cu mici exceptii, mai mult decât corecta. Este o versiune fidela starii de spirit a poetului englez inovator, si el de o mare retractilitate, si care face de fapt din curajul timidului o arta poetica. Liricul Pillat se lasa târât în naratiunea poemului pe care îl traduce fara sa-i tradeze esenta. Identificarea lector-poet e mediata de traducator, care întelege exact intentia poetului englez. Tara pustie e departe de a fi o traducere comoda. Poemul e pentru multi inaccesibil. Faptul ca Pillat s-a încumetat sa traduca acest monument de încifrare, de sfidare a codurilor poetice, vine din priceperea lui de a citi printre rânduri. Eliot este mai mult decât enigmatic, el este eliptic cu fervoare. Ceea ce nu se poate hotarî sa ascunda e pus pe hârtie cu cât mai multe piedici impuse. Lectorul se înglodeaza în neîntelesuri la fiecare vers. Poemul e anapoda. Traducerea lui Pillat, e, dimpotriva, bine rânduita, clarificând nerostitul. Talmacitorul Pillat face din lectura printre rânduri a acestui poem o prelegere explicativa. Cine citeste traducerea în româneste participa la un act de initiere. Pillat a pornit de la întelegerea profunda a asociatiilor literare ale poemului, si-a asumat bagajul cultural european – si nu numai – al lui Eliot, care în The Waste Land se materializeaza în ecouri venind din cele mai neasteptate directii, de la literatura antica la opera. Pillat este în elementul sau în toate aceste universuri creatoare cunoscute, si, deopotriva cu Eliot, cauta cu înfrigurare sa alcatuiasca un fel de esperanto cultural, o limba de circulatie europeana care sa-i vibreze întreaga poezie europeana. Ca si poetul englez, Ion Pillat se dovedeste în traducerea lui un spirit european. T.S. Eliot, la fel ca Ezra Pound, la fel ca Henry James înaintea lor, parasise America pentru a se stabili definitiv în Europa. Între cele doua razboaie mondiale, el scoate revista The Criterion, în care spera sa declanseze o unificare a Europei culturale, o cultura fara granite. The Waste Land a fost scris cu aceeasi intentie. Poemul, aparut înaintea revistei, aduna versuri citate din Dante, Verlaine, Wagner si multi alti reprezentanti ai spatiului cultural european. Eliot încearca sa demonstreze ca sensibilitatea umana e una singura si nu se supune divizarii geografice sau politice. Tot Eliot afirma ca «poezia poate comunica înainte de a fi înteleasa», legiferând astfel încifrarea textului poetic. Putem întelege la fel de bine orice limba, orice mod de exprimare, de folosire a imaginilor. Cheia poemului, în speta pentru The Waste Land, este identificarea lectorului cu sufletul poetului. Trebuie sa ne predam autorului, ceea ce Eliot solicita explicit atunci când sustine ca nu putem întelege un text decât dupa ce ne «predam» lui. Este ceea ce face Ion Pillat în traducerea acestui poem care ne cere supunere totala, sfidând orice explicatie savanta, dar întâmpinând cu mare bucurie apropierea afectiva. Traducerea lui Ion Pillat este, prin urmare, un act critic, o comuniune cu un poet care se refuza întelegerii, dar si un act politic, de reîntregire a unei Europe farâmitate. Europeanul Eliot si europeanul Pillat se întâlnesc la tarmul intelectual al lirismului. Traducerea Tarii Pustii include astfel si limba româna în spiritul european, calauzind cititorii români spre înnoirea poeziei, înnoirea sensibilitatii lirice. Cu siguranta, în migala descifrarii fiecarei vorbe a poemului englezesc, Pillat a urmarit ca un fir rosu nerostit reafirmarea legaturilor spiritului românesc cu Europa mama.

Share This Post