Referindu-se la o chestiune deosebit de controversată, aceea a semanticii muzicale, cercetarea întreprinsă de Octavian Nemescu are ambiția elaborării unei semiotici muzicale.
Într-o perioadă în care lingvistica a devenit, cum se exprimă Roman Jakobson, un fel de matematică a disciplinelor umaniste și sociale, era inevitabil ca și semiotica muzicală să se întrebe care este relevanța metodologiei lingvistice în clarificarea problemelor de bază ale sintaxei și semanticii muzicale.
Răspunsurile au fost dintre cele mai variate.
Unii cercetători au contestat existența semnului muzical ca entitate semiotică. Semantica muzicală a primit interpretări dintre cele mai variate, fiind uneori contestată în însăși existența ei. Dar, independent de aceste fapte, întrebarea de bază persistă. Este sau nu discursul muzical organizat după modelul limbajului articulat? În cazul afirmativ, în ce fel se regăsesc structurile acestuia din urmă în cel dintâi? Etapa naivă, în care erau căutate interpretări muzicale directe ale unor entități lingvistice ca fonemul, morfemul sau silaba, este acum depășită. S-a înțeles că arhitectura lingvistică a limbajului muzical este mai ascunsă și mai profundă. Punctul culminant al acestei atitudini prolingvistice în semiotica muzicală a fost atins prin monografia lui Jean-Jacques Nattiez, Fondements d’une sémiologie de la musique (Union Générale des Éditions, Paris, 1975) și prin studiile recente de semiotică lingvistico-matematică a muzicii, puternic reprezentate și în țara noastră. […]