[…] În existența fiecărui popor, apar, prin întâmplări providențiale, personalități cu aură, care își asumă altruist, condiția spirituală, perenă, dedicată celorlalți. Aceste personalități sunt puncte de referință și de stabilitate identitară în contextul extrem de complicat al timpului istoric, prin definiție trecător. Prin exercițiul de transgresare a efemerului, pe care acestea îl fac, istoria își părăsește fluxul cronologic, în favoarea unui parcurs consistent, măsurabil, convertit în cunoaștere, ca eveniment mirabil, recurent, ciclic, definitoriu pentru posteritate. Structurate de aceste personalități, componentele universului cognitiv coexistă în armonie și deschid perspectiva unei cunoașteri complexe, profunde, al cărei spațiu intelectual oferă întotdeauna răspunsuri spiritului interogativ al ființei. În fapt, în jurul lor, se coagulează vocația cunoașterii, în deplin consens cu aceea a înțelegerii lumii și a sinelui, într-o solidaritate care devine măsura unui timp netrecător.
Solomon Marcus este o personalitate cu aură! Scriu despre acest spirit universal, cu sentimentul lui ubi sunt – prea-plinul unei nostalgii care ne stăpânește din 17 martie 2016 – raportându-mă la evenimente care s-au perindat, nu în succesiune, ci simultan, în cascadă. Spiritul marcusian este, prin forța vizionară, un angrenaj care mișcă lumea, în sens ascendent, către cunoașterea de sine, prin asumarea dimensiunii românești și universale a ființei noastre. Cei care se află sub semnul acesta august aparțin unei vârste a cărei marcă identitară este emblematicul a învăța. O vârstă fără trecere, fără timp, una în care se exersează mereu câteva dominante ale copilăriei: mirarea, curiozitatea, spiritul ludic, bucuria, alături de verbul întotdeauna neostoit, a înțelege. În diverse împrejurări, Solomon Marcus își declara bucuria de a trăi printre copii și de a locui, spiritual, împreună cu aceștia, în spațiul școlii contemporane. Pare de neînțeles plăcerea aceasta a unui academician ajuns la senectute, cu o experiență de viață acumulată în cele trei epoci istorice al căror martor a fost, de a-și dedica timpul miilor de elevi din România, într-un demers experimental pe care orice pedagog ar trebui să-l urmeze. […]