La sfârşitul lui decembrie 2014, Daniela Zeca-Buzura a realizat în emisiunea sa ’’Jurnal de front’’, un interviu cu doamna Alina Ledeanu, director al Revistei Secolul 21. Emisiunea a fost dedicată în mod deosebit numărului ’’1914’’ al Revistei Secolul 21, consacrat Primului Război Mondial.

Mai jos avem fragmentul de pe site-ul TVR2 în legătură cu interviul sus menţionat, precum şi sursa fragmentului.

În 2014 s-au împlinit 100 de ani de la izbucnirea „Marelui Război”, cum a fost denumit Primul Război Mondial.

Ediţia din decembrie a revistei Secolul 21 a fost intitulată simbolic „1914” şi conţine, pe lângă articole semnate de Emil Hurezeanu, Adrian Cioroianu, Margaret MacMillan, numeroase documente inedite precum scrisori de pe front, jurnale de prizonierat şi fotografii de arhivă.

Invitatul ediției este Alina Ledeanu – directorul revistei Secolul 21.

O emisiune de Daniela Zeca Buzura şi Cristina Dănilă

http://tvr2.tvr.ro/100-de-ani-de-la-marele-razboi_10675.html

 

 *

 
Cel mai recent număr al Revistei Secolul 21 (7-12 ∕ 2014) este dedicat, precumpănitor, lui Dan Hăulică, cel care a jucat un rol esenţial în destinul naţional şi internaţional al revistei noastre.

Parte din sumar:
- DAN HĂULICĂ IN MEMORIAM (semnează: George Banu, Eugen Simion, Răzvan Theodorescu, Cristian-Robert Velescu, Andrei Ionescu, Coca Delureanu ş.a.);
- DIN ISTORIA REVISTEI SECOLUL 20 (texte de: Dan Hăulică, Ştefan Aug. Doinaş, Alexandru Baciu, Sanda Vişan);
- MEDICINĂ ŞI SOCIETATE (semnează: Ion Vianu, Nicolae Cajal, Irina Cajal MArin, Octavian Buda);
- PENTRU O ARHIVĂ A CERCULUI LITERAR DE LA SIBIU (semnează: Virgil Nemoianu, Ştefan Aug. Doinaş, Cleopatra Lorinţiu);

Menţionăm rubricile permanente semnate de Michel Deguy, respectiv Geta Brătescu (cu splendide desene). Rubrica NOI ŞI ORAŞUL, susţinută de Mariana Celac, este dedicată salvării casei lui George Enescu de la Mihăileni. În secţiunea EVENIMENTE CULTURALE 2014 sunt reproduse dialogul profesorului româno-american Virgil Nemoianu cu Valeriu Stoica, precum şi dezbaterea organizată la târgul de carte Gaudeamus, unde a fost lansată “Trilogia Romantismului” a celebrului cărturar Virgil Nemoianu.


Numărul 7-12/2014 al revistei Secolul 21 

 

*

 

 

 *

 

PUNȚI CULTURALE: ȘTEFAN AUGUSTIN DOINAȘ ȘI PETRU CÂRDU. PENTRU CREAREA UNEI ARHIVE NAȚIONALE ȘI EUROPENE
Un proiect realizat de FCS21, finanțat de AFCN, în parteneriat cu Primăria orașului Sântana şi cu KOV (Serbia)
Parteneri media
Radio România Cultural; reea; Diplomat Club
Din documentele de Arhivă culese la Sântana, Caporal Alexa și Vârșeț

ESEURI ALE ELEVILOR, PREMIATE LA SĂNTANA

Poezia religioasă în opera lui Ştefan Augustin Doinaş
(Psalmul I)

Vlașin Alexandra
Clasa a XII-a A
Liceul Tehnologic Sântana
Profesor coordonator: Belei Camelia

Pentru că credința ta începe acolo unde se termină rațiunea mea. Eşti compensația limitelor mele speculative. De câte ori ajung la marginea prăpăstii – a sensului ultim –
mă arunc în brațele tale. Ne completăm reciproc. (Ștefan Augustin Doinaș)
Printre psalmiştii literaturii române care au cântat atât de profund dar tragic în acelaşi timp relaţia om-divinitate, îl găsim situat pe marele Doinaş la loc de cinste, alături de Arghezi, Voiculescu sau Blaga.
Cei o sută de psalmi ai poetului prezintă preocupările unui credincios sub semnul rațiunii și poate principalul pilon care l-a determinat pe acesta să cocheteze cu poezia religioasă îl reprezintă traducerea psalmilor biblici. Probabil că efortul traducerii acestor psalmi, l-a determinat pe poet să își creeze propriii psalmi.
Poezia religioasă trebuie să se nască din ,,trăire religioasă” (după cum mărturisea însuși poetul), așadar, psalmii lui Doinaș prezintă la modul profund sentimentul religios din relația strânsă a omului cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, poetul scrie din credința omului, despre omul în comuniune cu Dumnezeu.
De precizat este faptul că psalmistul Doinaș nu oscilează între credință și tăgadă (poetul disociindu-se clar de Arghezi) ci tânjește printr-o speranță neclintită după Dumnezeu. Poate că tocmai setea de Dumnezeu sau credința arzândă îl fac pe psalmist să cerceteze, să interogheze Divinitatea. Desigur, putem regăsi în psalmii lui Doinaș și ceea ce numim dualitate: psalmistul însetat de credință și raționalul care are nevoie de o revelaţie oarecum metafizică în ceea ce privește existența lui Dumnezeu.
Psalmii poetului pot fi considerați o rugăciune de străduință în care Dumnezeu intervine și ascultă dar în niciun caz un monolog disperat specific căutătorului arghezian.
Psalmul I abordează paralela dintre statutul anterior al Divinității, ai fost copac și cel actual, acum ești buturugă, sugerând probabil două ipoztaze ale credinței, cea puternică, existentă odată și cea șubredă care îl macină acum pe eul poetic.
Interogațiile retorice prezente în poezie pot face trimitere la mândria psalmistului dar în același timp și la nedumerire sau mai mult, la o etapă în care credința a devenit mai slabă: Cum să te-ntâmpin, Doamne, cu ce rugă [...]/ Să-ți fiu coroana verde, să-ti fiu trunchi? Psalmistul pare a nu se regăsi pe sine însuşi. Prin intermediul acestora, îi reproșează Divinității faptul că nu poate să-i slujească precum i-a cerut, oarecum asemănător la prima vedere cu reproșul adus de psalmistul arghezian: Și te slujesc; dar, / Doamne, până când?
Chinul lăuntric, starea de nemulțumire sufletească și suferința trăită reies din versul Eu, cel bolnav de bine și de rău, eul poetic fiind conștient de existența actuală și nemulțumirea propriei condiții, acestea fiind provocate de dedublarea eului.
Refuzul de a accepta ursita scoate în evidență în mod direct mândria nemăsurată a psalmistului recunoscută, de altfel: Nu, Doamne! Sunt prea mândru ca s-accept/ destinul tău… Acest refuz provine din constatarea că sarcina pe care a primit-o este mult prea mare: Să cântăresc ce-i drept/ Și ce e strâmb – nimica nu mă-mbie.
Neacceptând destinul primit din partea Divinităţii, psalmistul așteaptă (Ca un ocnaș în zeghe/ Ce-așteaptă grațierea, stau de veghe) o schimbare care să vină din partea acesteia
( Până-ți vor crește, Doamne, noi lăstari ), refuzând să conștientizeze că poate schimbarea ar trebui să vină din propriul eu. Cu toate acestea, psalmistul nu se îndepărtează de Dumnezeu, ci îi rămâne aproape, acest lucru demonstrându-i credința, fiind sigur că soarta îi va fi schimbată într-un final.
În concluzie, psalmul lui Doinaș arată o cântare a divinului, conținând reprezentări ale lui Dumnezeu prin care eul poetic încearcă să și-l facă cunoscut, să și-l apropie. Psalmul ne descoperă strădania unui om care încearcă să își sporească credința, să creadă dincolo de constrângerile rațiun
Surse de inspirație:
Ştefan Augustin Doinaș, Eseuri, Editura Eminescu, 1996
Ştefan Augustin Doinaș, Psalmi, Editura Litera International, București, 2003

 *

Doinaş la cumpăna dintre cer şi pământ

Ştefea Andrea Cristina
Liceul Tehnologic Sântana
Clasa a XI -a B
Profesor coordonator : Belei Camelia

Poezia lui Doinaş sacralizează dreptul de prioritate al rigorii faţă de hazard, al gândirii faţă de afecte, al ordinii interne faţă de imagine şi al sensului faţă de semn. Ceea ce nu vrea să spună decât că gândirea controlează imaginaţia şi sentimentele, chiar şi atunci când, între una şi celelalte, îşi face loc un raport de supunere reciprocă. Poetul a început prin a-şi afirma, deodată, cele trei calităţi care vor rămâne definitorii pentru toată poezia lui: orgoliul formei, limpezimea gândirii în imagini şi ispita parabolei. (Laurenţiu Ulici)
Opera poetului este vastă, cuprinzând teme precum relaţia artistului cu propria creaţie, esenţa fiinţei umane, sacrul şi desacralizarea, dragostea sau natura, majoritatea fiind triste şi cu profunde subînţelesuri.
Printre creaţiile poetului, mi-au atras atenţia poezii precum Orologiul de gheaţă, Aniversare sau Epitaf deoarece abordează tema relaţiei artistului cu propria-i creaţie.
Cea dintâi poezie face referire la preţuirea momentelor şi a inspiraţiei poetice. Aceasta prezintă în debut urcarea în turn a eului poetic în miez de noapte, La cumpăna nopţii eu sui într-un turn. Desigur, turnul, lexem metaforic, ar putea sugera dorinţa de a atinge absolutul prin cunoaştere, absolut care i se poate revela numai poetului, căci ipostaza eului liric este cu siguranţă în această poezie cea a creatorului însetat de perfecţiune şi puritate, prins între două lumi antitetice, pământul şi cerul: Treptat izbăvit de pământul greoi, / deprins de lumeşti simulacre, / mă-atrage un cer limpezit de un sloi / cântând din văpăile sacre.
În drumul său, căutătorul întâlneşte diferite obstacole, Paingi, cucuvai înţelepte / se-ntrec să-mi oprească urcuşul nocturn însă îşi continuă urcuşul hipnotic, fiind gata să înfrunte orice pericolul pentru a-şi atinge scopul.
Farmecul cuprinzător îl aduce într-un final în faţa unui divin orologiu mut, eul poetic fiind acaparat de idei măreţe precum aflarea Adevărului, înzestrat pe moment cu inspiraţie poetică, acesta având capacitatea de a opri timpul în loc. Totodată, harul poetic dăruieşte creatorului secretul timpului care, de data aceasta, nu pare ireversibil, ci incomensurabil dar fix, precum ceasul care stă pe loc: cu inimi aici şi la mari depărtări, / stau orele fixe, ca rodii / Uitate sunt, deci, izgonite de timp / aversa de stele-n înalturi .
Versurile, Descopăr în lucruri tiparul măreţ, / modelul dintâi, Adevărul [...] / noianul de stele-ntr-o singură stea, / oceanu-ntr-un ciob de oglindă, amintesc de ,,oul dogmatic” barbian, de perfecţiunea increatului, creat de această dată de poetul căruia i se descoperă prin inspiraţie, frumuseţea întreagă a creaţiei. Divinul orologiu reprezintă de fapt divinitatea creaţiei literare, divina poezie care pe lângă munca istovitoare sau talentul necesar, presupune şi urcarea în miez de noapte spre vârful turnului, după cum afirma Arghezi: Slova de foc şi slova făurită / Împerecheate-n carte se mărită şi dau naştere perfecţiunii. Aşadar, talentul îmbinat cu sacrificiul, munca istovitoare a cuvântului îi conferă poetului adevăruri de negăsit pentru ceilalţi.
Dorinţa oricărui creator este de a rămâne pe veci în lumea ideilor pure, în lumea creaţiei perfecte: O, veşnic aş vrea să întârzii aici, / pe treapta supremă la care / fiinţa nu scade ca umbrele, nici / prezenţa nu trece-n mişcare.
După ce constată dimensiunile ireale ale pădurilor, stelelor şi oceanului, descoperind obrazul de taină al lumii, vraja dispare atunci când se aude orologiul, limbile sale de foc topind zăpada din jur. Acest fapt aduce cu sine conştientizarea nevredniciei sale: O, nu-mi este dat ca în marele ger / sa dăinui! Vai, nu mi se cade / aici, sunt toate – salvate – sunt cer, / aici , în opritele cascade, / să-ntârzii prea mult: nu sunt vrednic să port / în ochi fericita vedere / a viului care-mi apare ca mort, / a tot ce durează-n cădere …
Decăderea poetică aminteşte oarecum de căderea Sărmanului Dionis eminescian, care, odată cunoscând secretul universului, din prea multă mândrie, este pedepsit, pierzând totul într-o clipită. Nu ştim care este cauza pentru care eul poetic decade din ,,orologiul divin” dar cert este că, părăsind turnul, şovăie încă iar finalul apoteotic al poeziei îi descrie plânsul şi zbuciumul în trupul său cald desprinzându-se de orologiul îngheţat din turn: De-aceea mă-ntorc întristat şi cobor. / Paingi, cucuvai înţelepte / mă cheamă-ndărăt, mă ajută să zbor / în jos, pe spirale, pe trepte .
Desigur, gustul suferind al decăderii este amar dar totul poate fi transformat într-o ,,dureros de dulce suferinţă” căci pentru a cunoaşte Adevărul suprem e nevoie de sacrificiu şi chin, de dor şi dorinţă, de dragoste şi absolut, adică de POEZIE. Nimic din toate acestea n-ar fi existat fără dorinţa de a zămisli sau de a crea versuri. Poetul e privilegiatul iar noi, cititorii, încununaţi cu fărâme de Adevar creat, ne îndulcim cu versuri demne de sfinţenia unui orologiu divin .
Poezia lui Ştefan Augustin Doinaş este plină de profunzime, de subînţelesuri descoperite de abia la o a doua lecturare. Tocmai în aceasta constă şi farmecul unei poezii. Ea trebuie să capteze cititorul în mrejele nedesluşite ale versurilor. E nevoie de atenţia şi iscusinţa cititorului pentru a realiza perfecţiunea fondului, îmbinarea raţiunii cu sentimentul.
Poezia lui Ştefan Augustin Doinaş naşte poezie, dorinţă de versuri sau dor de creaţie :

Tristeţea se revarsă în
poemul tău prea diafan …
Eşti rece, singur şi bătrân …
Ce s-a-ntâmplat, Ştefan ?

Orologiul de gheaţă
a dispărut din senin
Tu unde, în ce turn te-ascunzi ?
Unde eşti , Augustin ?

Omul e aici, te aşteaptă,
Geniu cu chip de copilaş
Revino lângă noi pe veci
Revino, Doinaş…

Surse de inspiraţie :
• Laurenţiu Ulici în Scriitori români, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1978;
• Tudor Arghezi, Versuri, Biblioteca pentru toţi, Bucureşti, 1960 .

 

 

*

EVENIMENT LA KOVACITA (Voivodina, Serbia) :
criticul Ljubomir Koracevic despre numarul “1914″
al revistei SECOLUL 21

Ljubomir Koraćević
The First World War in the 21st century

On the cover of the latest issue of the renowned Romanian literary journal 21st century, under the photograph depicting a Moldova soldier on watch, instead of the usual heading, one may spot a number – 1914. It is instantly clear to the reader that this is the year which signifies the start of the Great War. However, what is even more attention-grabbing is the fact that these figures stand right underneath the very name of the journal. What is the relation between these two, one may ask? Doesn’t this raise a question: what is the fashion in which those events, events that marked the year of 1914, are viewed nowadays, within our closest environment and Europe in the 21st century?
Bearing in mind that the hymns of the days past have long been sung, we – the pious readers – are left with only a hope of the possibility of an objective discussion on the traumatic events form the past. Nonetheless, despite that possiblity, it is worth recollecting Dušan Matić, a member of the Serbian Surrealist movement whose words written in his book The Past Takes Too Long are a good foundation for the upcoming discussion on this issue of the magazine. „Unbiased, objective recognition of the past is an almost impossible notion. The past is thus either praised or judged. Sometimes both. Whether we do it lovingly or malignantly is of little importance.“
At the very first glance on the contents of this issue, it seems that the authors want to be aware of their readers who disapprove of the propaganda and the intonation full of pathos on the subject of the First World War so we are instantly reassured that the editorial attitude, when it comes to assembling this issue, was based on the conviction that we are reading about the war which need not have happened in the first place. (Războiul care ar fi putut să nu aibă loc). And indeed, regardeless of the point of view which we nowadays may assume, imagining that the War had never taken place, it is worth noting that the ones who made the decision of starting the war, must have had a dilemma bearing the same title as one of the chapters of this issue: peace or war? (Pace sau război?).
The mentioned dilemma today doesn’t possess only a historiographical trait given that it has already obtained a contemporary political sense. However, despite that, it is undoubtful that the only means to its resolvment lies within the boundaries of the interpretation on the basis of well known and established facts. This does not seem to be the conlicting aspect with those authors mentioned hereafter but whose opinions are nontheless not neccessarily in accord. We are primarily looking at the views of the eminent Romanian historians Emil Hurezeanu, Adrian Cioroianu and Lucian Boia as well as ones of the British-Canadian historian Margaret MacMillan.
Hurezeanu, foremost, brings to notice the events which led to the Great War while trying to alter the fortified perspective which speaks about the first attempt to gain the global power in the 20th century from the perspective of a „common“ man. Cioroianu on the other hand raises the question who is responsible for the outbreak of the war, wondering whether there was anything „punter’s“ or „irresponsible“ with those who affected the sequence of events which led to the „global warfare“. However, we ought to pay close attention to the words of Lucian Boia in his interview with the editor of the journal Alina Ledeanu. Boia is a historian who assumes a highly provocative standpoint based on his own conviction of the neccessity of reviewing the reasons for the outbreak of the Great War. This conviction rests on the clear inability to identify a perticular reason which introduced Europe and consequently others parts of the world to the bloodiest chapter in history. Claiming that there was an entire sequence of events which, in this particular historic environment, caused the final escalation of the worldwide conflict, Boia questions the value of the historiographic findings and conclusions of that time. His contemplations follow the logic of introducing the qualitative change into the very core of the view on historic events. This inevitably created the methodological conditions for reassessing everything connected to the two industrial world wars which were, not so long ago, ocasionally labelled as even imperialistic.
This radical statement is only partially coherent to that of Margaret McMillan, eminent British-Canadian historian, whose point of view we shall here only analyise through an excerpt from the book The War that Ended Peace: the road to 1914. She is already fairly famous to the Serbian audience not only due to her previous book Peacemakers – whereby not so praising words about both Serbia and Romania, she described the separation of these two countries during the Paris Conference, where her great grandfather David Lloyd George, made a speech – but also by her comparing Gavrilo Princip and Young Bosnia to terrorists. We will not here analyse the grounds for such comparison but it is worth noting – provided that we allow ourselves such freedom and yet not sound so terrorism-oriented – that it is anachronic.
In the given excerpt, we must note though, that McMillan treads very cautiously. Well aware of the fact that further questioning of the already established view on th WWII might provide space for the changes in an already established views on WWII, she emphasizes that there is no doubt and there can never be one on who is responsible for the outbrake of the WWII. But, regarding the WWI, McMillan underlines the complexity. Yet, she dismisses the inevitabilty of the war emphasising the impossiblity of establishing one sole reason for its outbreak. Thus, in a very cautious fashion, perhaps even involuntarily, she clearly undelines that Princip’s assassionation was not or could be regarded as the cause.
That is worth noting.
It is likewise worth noting that by refusing to regard the history as a postmodenistic narrative thus demanding facts and proof, McMillan tries to reject the discourse which might be even used by some someone with the intention of accomplishing cultural and political goal by redifining the German responsibility for the Great War. This intention would most certainly be contradictory to the already fortified European and especially German historiography.
However, since we have established that solely historic aspect of these events from the past, as well as of those from a century ago, is not possible, one question emerges: is it possible to speak about the Great War outside the context of the contemporary political scene? Is every mention of the past either a condemnation or a praise or is there, after all, room for interpreting the past on the grounds of indisputable facts, with a stictly set cultural and political goal? Is it not only rational that we ask ourselves whether the interpretative change of ideas on German responsibility for the outbreak of the WWI in particular actaually represents such a goal? Are we not, other than that, presented with a question if the guarantees of a sole historian – regardless of her being the grand grand daughter of David George Lloyd – are sufficient reassurement that such a thing will not happen on 100th anniversary of the Second World War?
Bearing this in mind, it should not be so difficult to imagine that in two or three decades’ time we might be, despite the facts (again, only interpretatively), faced with a question about the objective responsibilty of both Chezh Republic and Poland which might lie in the powrlessness of the respective countries to combat the inevitable sequence of events which led to the WWII? As luring as this need for such bold interpretations may seem, we can not help but be sobered by a „Jasperesque“ questioning of the Jewish fault, even less so if McMillan’s words help us at acknowledging that one of the rational possibilities was sacrificing Serbia to the world peace?
So, despite her claims that the need of the Austro-Hungarian monarchy to annihilate Serbia was insane, McMillan does not bring to question the legitimacy of the colonial pretension of these two forces. She, thus, neglects the question of the motives of the pressure they exerted on Serbia – military, political or economical pressure– but the final outcome: the annihilation. Moreover, not very far from characterising German and Austro-Hungarian military camapign as insane, McMillan condemns Russia for the immediate declaration of mobilisation. Apart from the conclusion that this historian regards peace as a theoretical weapon which might defend the legitimacy of the colonial interests of Western Europe, we are here obliged to object McMillan. Similar to Eliade who objected Hegel, our objection primarily means that insinuation of the solution approves the preservation of the world peace by sacrificing Serbia which further implies that the expectation of the subsequent coming to terms with the fate of a nation does not provide any „evidence of masculitinity“ but on the contrary, accepts the worst form of „self-cynism“.
Weighing the answers given in Peace or War, supposing that the war need not have happened, a curious reader of this last issue might find himself in a polemically diverse textual surrounding. This, among other things, means that he or she will be given a chance to provide different answers to those which are here not imposed as necessary ones, provided that he or she scrutinise them with genuine interest and curiosity. Because it is precisely the absence of non-interest that can enable us to have an objection to these claims – the objection based on the fact that one part of the European press wrote about and stigmatised Gavrilo Princip as a Jew acting upon the orders of a Zionistic conspiracy during the 30′s.
Hence, it is of equal importance that we acquaint ourselves with the testimonies about the reality of those enslaved and kept in the camps during the WWI, such as camp in Bayreuth. Genealogically speaking, internment camps which were set throughout Austro-Hungary and Germany – in Mauthausen, Arad, Neusiedl, Sopronyek and many others – are most certainly one of the stages in the development of the institution which would become the most dreadful fact in the era of conflicts in the 20th century. Aware of the importance of these accounts, the editors of this issue present us with The Dairy from the Captivity, written by the lieutenant Dimitru Rășcanu who was interned in Pomerania in 1917 whose memoirs, obviuosly accounted by this very well-read and educated officer, contain his contemplations on the question of the political history in the light of these conflicts, with particular reference to Herbert Spencer, Friedrich Neitzsche and Anatol Frans.
The memoirs of Dimitru Rășcanu are, however, only one of the numerous textual references in this issue of the magazine which were ought to depict the owe-inspiring experience of the Romanians and Romania in the First World War. This is also accomplished by two texts about the signifance of the Bratianu family in the war, the family which many significant politicians and diplomats were born into. One of them is certianly Jon Bratianu, the man who was at the head of the Romanian delegation at the Paris conference in 1919 and who is hence, at the same time, one of the characters in Margaret McMillan’s previos book. All of this is furthermore brought to connection with the essay of Carmen Tănăsoiu on the fate of the impressive Peles castle, endowed by the Romanian king Ferdinand I who was, and this is particularly important to the Serbian readers, father-in-law to the Yugoslav king Aleksandar Karadjordjevic. It is likewise important that we note that this issue contains photographs which round off the description of the epochal Romanian ordeal all of which can be found in the National Military Museum named precisely after King Ferdinand I.
The reader will be given a chance to have the insight into both the way that the union and those who participated on the part of Romania were regarded within the society. However, the text written by Denis Guthleben, historian from Sorbone, will provide the chance to acquaint the reader with the horrible possibilities of transferring scientific knowledge acquired „in trenches and laboratories.“ (Denis Guthleben: Ştiinţa, între tranşee şi laboratoare, în româneşte de Georgeta Cristian)
Having thus concluded the study of the horrible events form the 20th century, the editors direct us to the standard columns of this journal where, among belevolent equations of Solomon Marcus and Le Corbusier’s imaginary walks in Bukarest, we can come across the accounts of philosopher Michel Deguy on his friendship with Derrida (Мichel Deguy: De l’amitié avec Derrida/ Despre prietenia cu Derrida, în româneşte de Georgeta Cristian).
All of these, along with other texts dedicated to the Sibiu Literary Circle from, make this issue of the journal a very riveting read. The Sibiu Literary Circle, formed under the spiritual and intelectual influence of Lucian Blaga, which along with Stefan Augustin Dojnas as its most influental figure, marked the second half of the 20th century in Romanian literature, aimed at shaping transdisciplinary statement which, in its essence, should unify scientific precision, the knowledge of quantum physics, science, the value of personality, otherness, sanctity, femininity, enlightment and so forth. It is about this that Dojnas speaks, mentioning philosopher Basarab Nicolescu in essay „What is transdisciplinarity?” (Ce este transdisciplinaritatea?) trying at the same time to consider the position of aesthetic transfiguration within the boundaries of the concept of transdisciplinarity.
To conlude, it is convinient here to mention that precisely Dojnas, the poet of the extraordinary poetic and philospohical education yet modern by sensibility, was a long year editor of this journal which, only reasonably, bore the name 20th century at that time. He, as a poet confronted with the reality he lived in, had to have aesthetically impeccable artisitic expression which enabled him to cristalise his own poetic experiences into poetic parables. Because audacity in poetry, which Dojnas unquestionalby possessed and had thus become one of the laureates for the European Poetry Award allocated by the Literary commune of Vršac – requires transdisciplinary artistic expression which originate from the field of ethics. Dojnas mentions them in his study and these are: strictness (particularly when advancing one’s arguments), openness (when adopting the unfamiliar) and tolerance (towards ideas and opinions not in accord with ours). These three are essential not only for one to prevent falling into banality but not to jeopardise one’s own self, regardless of it being manifested in hitorical or personal egsistance. Perhaps it is this audacity, maturity and profundity that should be our guide for the open questions about the Great War. Especially now when it is only obvious that praises have long vanished and the neverending judging – contrary to Deleuze’s request – “quells every hope of deliverance.”

*

Caporal Alexa – Generația lui Popa Gusti (Augustin), tatăl lui Ștefan Aug. Doinaș, iarna, la finele unui curs de agricultură. Este al 7-lea de la dreapta la stânga, rândul 4 de jos în sus. (Clădirea Căminului Cultural din Caporal Alexa) anul aprox. 1937-1939. Iarna: bărbații sunt îmbrăcați în șube albe – celebra șubă albă de Cherechi, cu care Augustin Popa a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia (tatăl lui Doinaș a făcut parte din delegația din Caporal Alexa)

Articol din cartea ”EVOCĂRI din trecutul liceului „Ioan Slavici” fost Moise Nicoară” Arad, 1991

 

Arhiva KOV

Glasul Aradului, marti 28 octombrie 2014

Jurnal Arădean, marți, 28 octombrie 2014

Sântăneanul, nr. 30, octombrie 2014

*

 *

În intervalul 11-13 noiembrie a.c., conducerea FCS 21, în parteneriat cu Centrul Cultural European KOV din Vârșet (Serbia), a organizat un turneu de conferințe și mese rotunde în Voivodina, în cadrul proiectului ”Punți culturale: Ștefan Aug. Doinaș și Petru Cârdu. Pentru crearea unei Arhive naționale și europene”. Evenimentele au avut loc la KOV și la Liceul românesc din Vârșet, precum și în orașul Kovačica. Au fost prezentate și analizate, cu această ocazie, numerele  Doinaș la o dubă comemorare, Petru Cârdu, un poet al Europei și ”1914” ale revistei Secolul 21. Conferințele au fost susținute de doamnele Alina Ledeanu și Ana Cârdu, precum și de poetul Gabriel Băbuț și de criticul literar Liubomir Kovacevici.

*

La sfârșitul lunii octombrie, Fundația Culturală Secolul 21 (FCS 21) a organizat în orașul Sântana (Arad) încă un eveniment în cadrul proiectului ”Punți culturale: Ștefan Aug. Doinaș și Petru Cârdu. Pentru crearea unei Arhive naționale și europene”. După ce, în iunie 2014, a fost lansat în zona natală a poetului Ștefan Aug. Doinaș (orașul Sântana și satul Caporal Alexa) un concurs adresat în special profesorilor și elevilor, în scopul unei mai bune cunoașteri a operei marelui poet, pe 28 octombrie conducerea FSC 21 a fost prezentă la Biblioteca Orășenească din Sântana pentru jurizarea și decernarea premiilor. Cu această ocazie, FCS 21 a plasat o placă memorială la intrarea în clădirea Bibliotecii, care va purta numele poetului Ștefan Aug. Doinaș.
Parteneri ai FCS 21 în proiect au fost Primăria Sântana și Centrul Cultural European KOV (Serbia). Proiectul se realizează cu susținerea financiară a AFCN.
Parteneri media ai FSC21: Radio România Cultural, Diplomat Club și Reea.

*

Contact

Revista Secolul 21
Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti
P.O. Box 22-318
Tel/Fax 0040/1/212.97.74
E-mail: contact@secolul21.ro

 

 *

 

REVISTA SECOLUL 21 LA BISTRIŢA


.

PARADIGME EUROPENE REVISTA SECOLUL 21

 

Marţi, 24 iunie 2014, Consiliul Judeţean Bistriţa – Năsăud şi Bibilioteca Judeţeană George Coşbuc Bistriţa – Năsăud au organizat o întâlnire a conducerii revistei Secolul 21 cu cititorii.
Sub titlul “Paradigme europene”, invitatul special al serii, doamna Alina Ledeanu, director al revistei Secolul 21, a vorbit despre istoria acestei prestigioase reviste azi semicentenară, a schiţat un portret al poetului Ştefan Aug. Doinaş şi a prezentat cea mai recentă apariţie editorială a Fundaţiei Culturale Secolul 21: albumul bilingv al artistului fotograf Alfred Kaufmann, Cu două lentile gemene/ Through Twin Lenses. Menţionăm că atât această foarte recentă apariţie editorială, cât şi revista Secolul 21 - din 2003 şi până în prezent – sunt proiecte editoriale realizate cu sprijinul financiar AFCN. Întâlnirea s-a bucurat de prezenţa unor personalităţi culturale ale oraşului Bistriţa, poeţi, redactori ai revistei Mişcarea Literară din localitate, jurnalişti.

Amfitrion al serii a fost preotul-poet Ioan Pintea, figură catalizatoare a vieţii culturale bistriţene, binecunoscut nu numai prin versurile sale, ci şi pentru prietenia care l-a legat de N. Steinhardt.












 

 *

 

FUNDAŢIA CULTURALĂ SECOLUL 21 LA BIBLIOTECA
„ŞTEFAN AUG. DOINAŞ” DIN SÂNTANA


În cadrul proiectului „Punţi culturale: Ştefan Aug. Doinaş şi Petru Cârdu. Pentru crearea unei arhive naţionale şi europene” , Fundaţia Culturală Secolul 21 organizează în anul 2014, cu sprijinul AFCN şi în parteneriat cu Primăria oraşului Sântana, două evenimente menite să facă mai bine cunoscute personalitatea şi opera scriitorului Ştefan Aug. Doinaş în zona sa natală. Cele două evenimente au fost precedate de o donaţie de carte a FCS 21 către Biblioteca Orăşenească „Ştefan Aug. Doinaş”.
Pe 13 iunie 2014 a avut loc un prim eveniment, o întâlnire a conducerii Fundaţiei cu cititorii din Sântana. Câteva conferinţe susţinute de doamna Alina Ledeanu, preşedinte a FCS 21, de Ioan Ciama şi de Adina Lipovan, cadre didactice la Şcoala „Ştefan Aug. Doinaş” din Caporal Alexa, au prezentat unui public numeros (profesori şi elevi din Sântana şi din localităţile vecine) opera marelui poet. A fost lansat, cu acea ocazie, concursul de eseuri „Cunoaşteţi opera lui Ştefan Aug. Doinaş?”.
Evenimentul s-a bucurat de prezenţa domnului primar Daniel Tomuţa.
În toamna acestui an reprezentanţii FCS 21 se vor afla din nou la Sântana pentru festivitatea de decernare a premiilor: Premiul pentru cel mai bun eseu; Premiul pentru cel mai interesant document de arhivă; Premiul pentru cea mai frumoasă recitare din opera lui Ştefan Aug. Doinaş.









 


Jurnal Arădean, miercuri, 18 iunie 2014

 

*

 

Eveniment FCS 21 la Sântana

Jurnal Arădean, vineri, 13 iunie 2014

 

 *

 

NOUTĂŢI EDITORIALE !

Fundaţia Culturală Secolul 21 a editat recent albumul bilingv dedicat artistului fotograf ALFRED KAUFMANN: “Cu două lentile gemene / Through Twin Lenses”. Albumul (94 pagini; preț: 17,04 lei) reproduce, în principal, fotografii alb-negru din retrospectiva organizată de criticul de artă Mihai Oroveanu în 1997, la Fotogaleria Gad (Artexpo) din Bucureşti şi la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Prezentăm mai jos coperta 1 şi coperta 4 ale albumului.

 

 

 *

 

REVISTA “SECOLUL 21″ – UN SUCCES ÎN SERBIA!

 

 

Conducerea revistei Secolul 21, în parteneriat cu Centrul Cultural European KOV din Vârşeţ (Serbia, Voivodina), au realizat un turneu de lansări în Serbia a numărului dedicat de Secolul 21 marelui poet Petru Cârdu, dispărut prematur în 2011 la Vârşeţ.

Pe data de 28 martie a.c., numărul “Petru Cârdu – un poet al Europei” (7-12/2013) a fost lansat la sediul Uniunii Scriitorilor din Belgrad, în prezenţa unui public numeros şi a reprezentanţilor principalelor cotidiene şi televiziuni din Serbia. La masa rotundă, organizată cu această ocazie, au participat conducerea Uniunii Scriitorilor din Serbia, Alina Ledeanu, director al revistei Secolul 21, Ana Cârdu, preşedinta Consiliului de Conducere al KOV, Gabriel Băbuţ, critic literar şi traducător. A fost prezentată istoria semicentenară a revistei Secolul 20/Secolul 21 şi a fost detaliat conţinutul numărului special dedicat lui Petru Cârdu. A fost citit în traducerea în limba sârbă, semnată de George Băbuţ, editorialul acestui număr scris de poeta Ana Blandiana.
În seara aceleiaşi zile, două dintre cele mai importante canale de televiziune din Serbia au transmis în reluare momente de la această întâlnire; cotidienele de mare audienţă : Politika (cel mai vechi ziar din Balcani), Danas şi Dnevnik, editat la Novi Sad, au dedicat ample cronici evenimentului organizat la Uniunea Scriitorilor din Belgrad.

 

 

În după-amiaza zilei de 31 martie a.c. , revista Secolul 21, cu atenţie specială acordată
numărului “Petru Cârdu – un poet al Europei”, a fost prezentată cititorilor şi presei culturale din Vârşeţ. Dezbaterea a fost organizată, în faţa unui public deosebit de numeros şi de interesat de tema propusă, la teatrul “Sterie Popovici” din Vârşeţ.

 

Pe 1 aprilie a.c., revista Secolul 21 şi Universitatea de Vest din Timişoara au organizat o masă rotundă în Aula Bibliotecii Universitare “Eugen Todoran”. La dezbatere au participat Alina Ledeanu, directorul revistei, Cornel Ungureanu, critic literar, Ileana Pintilie, critic de artă şi Ana Cârdu, ca invitat special din Serbia. Moderator a fost Marcel Tolcea, scriitor şi profesor universitar.

*

 

*

EVENIMENT EDITORIAL ŞTEFAN AUG. DOINAŞ

Vineri 26 aprilie 2013 a fost lansat la Librăria Cărtureşti din Bucureşti audiobook-ul

ŞTEFAN AUG. DOINAŞ: Trandafirul negru, realizat de Casa Radio. Editat în condiţii grafice excepţionale şi însoţit de un CD, albumul conţine 55 de poeme rostite la Radio de marele poet între anii 1970-2002.

În prezenţa unui public numeros, au vorbit: poeta ANA BLANDIANA, poetul şi criticul literar MARIUS CHIVU, realizator al acestei ediţii, poetul MIRCEA CĂRTĂRESCU şi

ALINA LEDEANU, director al revistei Secolul 21; moderator al întâlnirii a fost

DARIA GHIU.

Reamintim cu această ocazie că ŞTEFAN AUG. DOINAŞ a fost preşedintele fondator al Fundaţiei Culturale Secolul 21 şi director al revistei Secolul 20/Secolul 21 din 1994 şi până la sfârşitul vieţii.

Proza “Întâi floarea, apoi telefonul”, inclusă în sumarul audiobook-ului, a fost publicată iniţial în colecţia de carte-eveniment a Fundaţiei Culturale Secolul 21:

ŞTEFAN AUG. DOINAŞ, T de la Trezor, proze, editura FCS21, Bucureşti 2000 (Vizitaţi site-ul nostru: www.secolul21.ro la secţiunea Cărţi-eveniment)

 

*

 COMUNICAT CASA RADIO

TRANDAFIRUL NEGRU: UN REGAL DE POEZIE LA LIBRĂRIA CĂRTUREŞTI

Vă place Ştefan Augustin Doinaş? În colecţia ”Biblioteca Radio”/Seria ”Colecţionarul de voci” a Editurii Casa Radio, iubitorii de poezie pot (re)găsi într-o carte sonoră o inedită panoramă a operei poetice a unui autor de o prodigioasă complexitate: Ştefan Aug. Doinaş (26 aprilie 1922 – 25 mai 2002).

Albumul intitulat Trandafirul negru (carte ilustrată cu CD inclus) reuneşte în premieră absolută 55 de poeme rostite de Ştefan Aug.Doinaş la Radio între 1970 şi 2002, extrase din aproximativ 30 de volume acoperind o jumătate de secol din creaţia mereu surprinzătorului scriitor…

Volumul este îngrijit de tânărul critic – şi poet – Marius Chivu, constant şi mărturisit ataşat de poezia lui Doinaş, care vede în această primă ediţie sonoră o restituire semnificativă : ”Din cărţile de poezie pe care Ştefan Aug. Doinaş le-a scris de la începutul anilor ’40 până la sfârşitul anilor ’90, a selectat cel puţin câte un poem pentru a fi rostit la Radio/…/Dispuse pe CD în ordine cronologică, cele 55 de poeme astfel alese pot contura ascultătorului imaginea fidelă a ceea ce, cu clişeul de rigoare, numim universul unui scriitor”.

Ilustraţia luxuriantă a albumului, semnată de un grafician de talie internaţională, Tudor Banuş, întregeşte demersul de recuperare a poeziei lui Doinaş, făcând din noua apariţie editorială de la Casa Radio şi o carte-obiect râvnită de orice colecţionar.

”Conul de umbră căzut peste opera poetului s-ar putea însă preschimba într-un con de argint cu ocazia acestui audiobook pe care poetul citeşte nu mai puţin de 55 de poezii, însoţite, ca bonus, de o proză scurtă şi de un extras dintr-un interviu acordat în anul 2000, dacă nu chiar ultimul, cu siguranţă una dintre ultimele sale confesiuni despre scris”, ne asigură Marius Chivu în prefaţa volumului, intitulată Poetul, complice al tăcerii visătoare.

Lansarea antologiei va avea loc chiar în ziua naşterii poetului: vineri 26 aprilie, ora 18, la librăria Cărtureşti Verona. Participă poeţii Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu,

Marius Chivu (îngrijitorul ediţiei) şi Alina Ledeanu (directorul revistei Secolul 21). Un eveniment moderat de Daria Ghiu, critic de artă, redactor Editura Casa Radio

Detalii pe www.edituracasaradio.ro

Ştefan Aug. Doinaş, Trandafirul negru. Poeme rostite la Radio (1970-2002)

Ediţie îngrijită de Marius Chivu

Ilustraţii de Tudor Banuş

Colecţia „Biblioteca de poezie românească”/ Seria „Colecţionarul de voci”

Format: 17 x 17 / Nr. pagini: 120 / Durată CD: 73’

Preţ de vânzare directă (Librăria Casa Radio, comenzi on-line la www.edituracasaradio.ro): 17.00 lei

http://www.edituracasaradio.ro/prod.shtml?grp=2&cat=13&prod=855

 *

COMUNICAT DE PRESĂ

 

Miercuri 10 aprilie 2013, Institutul Francez din Bucureşti şi Fundaţia Culturală Secolul 21 au organizat o conferinţă de presă despre

Participarea revistei SECOLUL 21 la Salonul de Carte de la Paris

Întâmpinaţi de Bertille Détrie  din partea Institutului Francez, invitaţii – reprezentanţi ai presei, ai unor instituţii culturale – s-au bucurat de prezenţa la eveniment a câtorva personalităţi culturale care au contribuit la realizarea numărului bilingv “Spécial Bucarest-Paris” lansat la Salon : arhitecta Ana Maria Zahariade, profesor la Universitatea de Arhitectură şi laureată a premiului Herder, matematicianul si semioticianul Solomon Marcus, membru al Academiei Române, scriitorul Constantin Abăluţă, poet, dramaturg, eseist şi distins traducător, alături de Alina Ledeanu, director al revistei Secolul 21, au insistat în intervenţiile lor asupra specificului şi rolului unei reviste culturale, în speţă al revistei Secolul 21 (Ana Maria Zahariade), asupra programului editorial al revistei Secolul 20/Secolul 21 considerată a evolua în descendenţa Junimii maioresciene (Solomon Marcus); a fost evocată existenţa pe cât de dificilă, pe atât de glorioasă a publicaţiei până în 1989 (Constantin Abăluţă) şi relatate evenimentele organizate în jurul revistei la Salonul de Carte de la Paris, încununate de un binemeritat succes (Alina Ledeanu). Dintre colaboratorii mai vechi şi mai noi ai revistei, au fost de asemenea prezenţi la eveniment: Zorina Regman, Sofia Oprescu, Filip-Lucian Iorga, Georgeta Cristian ş.a .

 

 *

INSTITUTUL FRANCEZ DIN BUCUREȘTI și Revista SECOLUL 21

organizează conferința de presă cu tema

Revista SECOLUL 21 la Salonul de Carte de la Paris 22-25 martie 2013

Vor fi prezenți : Prof Dr. ANA MARIA ZAHARIADE, arhitect Academician SOLOMON MARCUS CONSTANTIN ABĂLUȚĂ, scriitor și ALINA LEDEANU, director al revistei SECOLUL 21

Evenimentul are loc miercuri 10 aprilie 2013, între orele 11-13, în Atrium, Institutul Francez din București, bdul Dacia nr. 77, sector 3

 

 *

Revista Secolul 21, publicaţie semicentenară de circulaţie internaţională coeditată de Uniunea Scriitorilor din Romaânia şi Fundaţia Culturală Secolul 21, a fost invitată la Salonul de Carte de la Paris, ediţia martie 2013. Prin prestigiul cucerit de-a lungul anilor, prin conţinutul şi ţinuta grafică a numerelor sale – adevărate CARŢI-ALBUM, prin tematica incitantă şi branşarea constantă la spaţiile culturale francofone, Secolul 21 este periodicul cultural în jurul căruia organizatorii standului României (Ministerul Culturii, ICR-Paris, CNL, Institut francais-Paris), ca invitată de onoare a Salonului, au programat evenimente reunind personalităţi culturale române şi franceze.

Primul eveniment a fost organizat sâmbătă 23 martie a.c., orele 19, la Standul României: în dialog cu Alina Ledeanu – director Secolul 21, poetul si filozoful Michel Deguy a prezentat unei asistenţe numeroase raţiunile care l-au determinat să susţină de peste 10 ani o rubrică permanentă în cunoscuta publicaţie românească şi rolul acesteia în peisajul cultural actual; cunoscutul critic şi teoretician al teatrului, George Banu, devenit de curând Membru de onoare al Academiei Române, li s-a alăturat cu o evocare substanţială a revistei în glorioşii săi ani 70 ai secolului trecut. Al doilea eveniment a avut loc luni 25 martie , orele 18 la Hotel de Behague, devenit de la sfârşitul anilor 30 sediul Ambasadei României la Paris, şi a stat sub semnul personalităţii şi operei lui Paul Valéry în legătură cu nu mai puţin celebri săi prieteni români. Pornind de la un manuscris extrem de preţios aflat în Biblioteca Naţională a Franţei, descoperit de Alina Ledeanu şi publicat în numărul bilingv al revistei Secolul 21 , “Spécial Bucarest-Paris”, lansat la Salon, Ramona Călin, comisarul pentru standul României a dorit să încheie simbolic evenimentele Salonului în acelaşi loc unde se dăduse oficial startul pregătirilor : în biblioteca Behague care-l găzduise deseori pe marele poet. A fost citit si comentat textul manuscrisului în care sunt invocate valorile comune ale Franţei şi ale României, valori europene în care preeminenţa aparţine spiritualităţii creatoare; a fost evocată figura Contesei Martine de Behague, mecena şi prietenă a familiei Valéry.

Întâmpinaţi cu generoasă ospitalitate de doamna Yvette Fulicea, Ministru plenipotenţiar pentru Afaceri politice şi culturale, au participat la eveniment Martine Boivin-Champeaux, nepoata lui Paul Valéry şi invitată de onoare a serii, Ramona Călin, Alina Ledeanu, Rodica Paleologue, înalţi reprezentanţi ai CNL-Centre national du Livre-Paris, membri ai Echipei de cercetare “Paul Valéry” de la ITEM/CNRS-Paris ş.a.

La ambele evenimente şi pe toată durata Salonului, la Standul României a fost prezentat numărul bilingv al revistei Secolul 21 “Spécial Bucarest-Paris”.

 

 *

REVISTA SECOLUL 21 la SALON du LIVRE de PARIS Un omagiu

Două saptămâni de la ultima zi a « Salonului de Carte de la Paris », ale cărui lucrări au debutat şi s-au încheiat sub semnul inspirat al « speranţei spirituale comune » lăsată « moştenire prietenilor mei români » de către poetul Paul Valéry… Acest legământ simbolic , şi cu siguranţă nu întâmplător, înlesnit de întâlnirea mea cu doamna Alina Ledeanu, a cărei energie inepuizabilă m-a responsabilizat pentru o colaborare inspirată în cadrul Salonului Cărţii, ne-a parvenit datorită unui manuscris găsit de chiar doamna Ledeanu la Bibliothèque de France. Este acelaşi text care deschide numărul special dedicat Salonului Carţii , « Spécial Bucarest-Paris ». Un text, pe care sunt sigură ca îl veţi asculta în timpul acestei conferinţe de presă. Colaborarea noastră cu această revistă – prestigioasă prin calitatea articolelor redactate, dar si prin vocaţia sa europeană şi păstrarea unei tradiţii reînnoite prin afilierea cu momente de răscruce pentru reafirmarea culturii româneşti în locul acesteia de drept – rămâne una dintre experienţele memorabile. De asemenea, paşii premergători Salonului Carţii, în speţă lansarea listei oficiale de autori, care a avut loc la Hotel de Behague, sub semnul inspirat al Secolului, cât şi ultimele momente, post Salon , din seara zilei de 25 martie, derulate în prezenţa nepoatei poetului Valéry, în chiar biblioteca unde poetul lucrase deseori, fac această colaborare specială si virtuoasă. Numărul “Spécial Bucarest-Paris » dedicat « punţilor » franco-române, dar şi arhitecturii, lucrărilor inspirate ale Getei Brătescu, pe care o vom regăsi şi alături de Mircea Cantor la Muzeul de Artă Contemporană, dar şi a Europei şi redefinirii acesteia, a delectat atât scriitorii cât şi vizitatorii prezenţi la Salon, revista bucurându-se de un real succes, atât prin prezenţa ei palpabilă, pe mesele de inspiraţie brâncuşiană, cât şi prin prezenţa poetului si filozofului Michel Deguy, prieten inspirat al revistei, semnatarul rubricii permanente « L’Extreme Contemporain » , care a prezentat momente marcante ale Secolului, în istoria relaţiilor literare franco-române. Deşi nu sunt fizic prezentă la această conferinţă de presă, declar prezenţa mea fidelă « in spiritu » şi sper să pot rămâne la înălţimea primei mele colaborări cu revista Secolul 21 la Paris, una dintre punţile larg deschise către un viitor marcat de un prezent atât de preţios.

Ramona Călin, Comisar General lettres roumaines, Salonul de Carte de la Paris

 *

EVENIMENTELE FCS 21 IN IMAGINI

înapoi sus