Nu am fost studentul lui Solomon Marcus. Dar în cei aproape 60 de ani în care am fost în contact cu el, m-am transpus în rolul unui student, precum şi în rolurile de admirator, de critic, şi – atunci când mi-a cerut-o, pentru că a vrut întotdeauna să înveţe de la alţii – în rolul de profesor al Profesorului. Cuvintele „prietenie” şi „prieten” au însemnat pentru el, aşa cum înseamnă pentru mine, mai mult decât este sugerat în folosirea obişnuită a acestui calificativ. Nu cred că ne-am spus unul altuia : „Tu eşti prietenul meu”. Dar ştiu că am fost tratat ca un prieten, aşa cum ştiu că, având încredere unul în celălalt, prietenia s-a concretizat în fapte.
Naivul absolvent al Şcolii Medii Nr. 1 (de băieţi!) – de fapt, liceul „Şaguna» – din Braşov, care l-a întrebat pe tânărul docent în matematică unde ar putea studia „Ce este creativitatea?”, a descoperit în Solomon Marcus un mentor. Cu trecerea vremii, el a rămas unul dintre puţinii capabili şi dornici să accepte un dialog pe subiecte dacă nu dificile, cel puţin neobişnuite. A fost în mod autentic un elev pe viaţă. A ştiut să asculte, şi, cel mai important pentru mine, a ştiut să întrebe. Folosesc acest prilej pentru a descrie intersecţii – momente în timp şi în spaţiu în care drumurile noastre s-au întâlnit, uneori pentru un timp scurt, alteori pentru săptămâni. […]