O meditație asupra rolului cărții și lecturii la început de secol XXI, iată ce am dorit să propunem cititorilor prin acest volum sextuplu. Opțiunea pentru titlu a fost dictată de prezența explicită, în textele care urmează, a bibliotecii: ca spațiu imaginat (Mariana Celac), inițiatic și formator (Svetlana Cârstean, Robert Șerban, Mariana Neț) sau de tezaurizare – în România ori dincolo de hotarele ei (Mircea Anghelescu, Monica Pillat, Céline Hersant, Eugeniu Lupu).
Importanța acestora e încununată de elogiul pe care artistul Ion Grigorescu îl aduce cărții („Banca și Biblioteca au tezaur”, text însoțit de 11 lucrări originale) și de excepționalul documentar (text și fotografii inedite) semnate de Eugeniu Lupu, care imortalizează ultimele momente din existența Mânăstirii Văcărești înaintea de tragedia demolării. Lor li se adaugă mărturia cercetătoarei Elena Lupaș despre „Biblioteca cu o singură carte” – Biblia, în 2200 de limbi și dialecte, precum și patrimoniul de carte sacră aflat la Bistrița, prefațat de eseul poetului Ioan Pintea.
Rămânem în universul cărții prin capitolul dedicat recentelor apariții din seria de autor Virgil Nemoianu la editura Spandugino și prelungit prin corespondența Doinaș-Nemoianu, interesantă prin revelarea prieteniei exemplare dintre reprezentanții a două generații cerchiste (aceea a fondatorilor Cercului Literar de la Sibiu – aici, Doinaș) și aceea a mai tinerilor aderenți (Nemoianu, pe care-l putem considera, iată, membru cu drepturi depline ai cunoscutei grupări literare).
Așezate alături și prin contrast, imaginile din biblioteca mânăstirii pragheze Strahov și aceea a bibliotecii britanice devastate de bombardament, în al cărei spațiu mutilat câțiva cititori împătimiți își continuă, imperturbabil, lectura, au generat o idee originală – a criticului și istoricului de teatru George Banu – și o montare regizorală pe măsură a Livezii de vișini în viziunea lui Tompa Gábor: livada asimilată bibliotecii, ambele sacrificate în numele „utilului”. Concluzia celor doi „coautori” e însă stenică, de aceea o plasăm și noi, ca pe o cheie de boltă, în deschiderea prezentului număr: “…cititori vor exista întotdeauna. Noi nu intrăm în epoca barbariei. Declinul cărții nu e sinonim cu doliul lecturii.” Iar numărul acesta sporește optimist biblioteca esențială constituită de peste jumătate de secol, întâi prin colecția revistei Secolul 20, apoi prin colecția Secolul 21. Numele primului său constructor vizionar, criticul de artă Dan Hăulică, e conținut explicit în Sfera Wandei Mihuleac, publicată în continuare.
Despărțirea de Regele Mihai, survenită când numărul era pe punctul de a intra la tipar, a dictat capitolul inaugural; din care, credem, orice conducător de țară ar trebui să rețină această nobilă formulă: „Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. Așa să ne ajute Dumnezeu!“
SECOLUL 21