ION GRIGORESCU
Banca și Biblioteca au tezaur

 

Care e diferența? să intrăm într-un oraș, să vrem să luăm o carte și să nu dăm decât de papetării, unde ni se va spune ”carte nu ni se mai cere”. Acest oraș are o civilizație grăbită care prescurtează cuvintele, civilizație e doar civ. Pentru ”o carte” să o aibă, acel oraș, care scrie cuvintele în întregime, are și cismărie și mercerie și atelier de rame, devenite pentru ”acesta” magazine ”de lux”, dacă nu inutile, adică ”aveți nevoie de așa ceva? Atunci mergeți până în țara …„. Când noi vrem o carte ne închipuim că o are un întreg , nu un infirm. Aceste lucruri de care n-ar mai fi nevoie – ațe, rame, croitorie se presupun între ele însele fără să își deie meșterii și precupeții seama de legătură, cartea însă e ca blazon al târgului lor, ea le conține, le anunță, le păstrează pentru cumpărători nedeciși, apoi, peste ani, pentru istorie .

În anii 50 am văzut cum se bagă cărți pe foc, de pe lista celor interzise, sau doar de teamă. Coperți cu forzaț în valuri colorate erau păstrate, în sobă intrau paginile cusute, focul citea întorcând cu atenție fiecare pagină, nu era un combustibil bun de încălzit, hârtia arsă înfunda coșurile, familia scăpa de frici. Biblioteca, o fortăreață de stejar cu cornișe și coloane, sertare închise de porți cu armurării trase de mânere grele de alamă, rămasese nu goală, ci cârpită cu săracele cărți noi. Școala, liceul, mari și complexe arhitectural, promițând Universalele, de care frații mei mai mari avuseseră parte, erau acum fântâni secate, laboratoare fără unelte, clase fără hărți, fără planșe, culmea umilinței, să le desenăm noi, elevii, biblioteci fără enciclopedii, adică fără cărți. Școli trădătoare.

Copiii, am găsit, intrând fără gândul căutării, la vecini cu părinți plecați la muncă, sau arestați, o dată Urmuz, peste un an George Călinescu, mai încolo Blaga, Freud, Maurice Nadeau, reviste Jugend, numărate pe degete și despărțite de ani.

La foc cu ele pentru erezie! nu se amintește de popoare care nu au încredere în scriere? când scrisese Marx despre „religie – opiumul popoarelor„ să fi fost și un motiv de interdicție? […]

Share This Post