Scopul ordinelor cerşetoare (dominicanii şi minoriţii) era evanghelizarea şi educarea populaţiei, de aceea ele puneau un mare accent pe pregătirea teologică şi culturală a călugărilor. Aveau un lector permanent care îi ajuta în pregătirea lor individuală. Regulile vieţii călugărilor erau foarte severe, dar pentru studiu puteau primii scutire în anumite situaţii. Pentru îndeplinirea menirii lor, aveau nevoie de cărţi. În mânăstirile lor au apărut primele biblioteci ale oraşului. Din păcate, nu s-au păstrat documente despre existenţa lor. Călugării alungaţi în timpul Reformei au luat cu ei arhiva şi biblioteca. Cărţile lor au ajuns pe alte meleaguri, rămase catolice. Se ştie, însă, că mânăstirile ordinelor cerşetoare aveau, în mod obligatoriu, biblioteci.
Dominicanii au avut o conducere centrală şi o organizare unitară. Acest fapt ne permite să ne formăm, cu ajutorul analogiilor, o imagine despre funcţionarea bibliotecilor mânăstireşti.
S-a păstrat un regulament de funcţionare a bibliotecilor dominicane, elaborat de capitlul de la Buda în anul 1254, care, probabil cu mici schimbări, era valabil şi pentru bistriţeni.[…]