În încercarea ei exemplară şi unică (prin tenacitate, eficienţă şi discreţie) de a reîmproprietări cu memorie prezentul românesc şi de a reactualiza figura şi opera tatălui, după ce a conceput zguduitoarea Ultima carte (2001) a lui Anton Golopenţia şi a editat remarcabil opera ştiinţifică (Opere complete, I-II, 1999-2002), precum şi corespondenţa expediată şi primită (Rapsodia epistolară, I-IV, 2004-2014), Sanda Golopenţia a îngrijit, alături de Ruxandra Guţu Pelazza, o altă carte a acestuia, Îndreptar pentru tineret (Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2015). De fapt, este vorba despre o reconstrucţie, întrucât nu există un manuscris definitivat, ci câteva dosare cu însemnări şi variante (inclusiv planuri generale) ale unei proiectate cărţi scrise, la Berlin, de foarte tânărul doctorand Anton Golopenţia, pe când avea 25 de ani. Reconstrucţia înseamnă (într-un stil deja al Sandei Golopenţia) o ediţie critică ce include, pe lângă descrieri de document, note şi comentarii, şi câteva texte însoţitoare (publicate în Anexă), menite să uşureze lectura şi situarea acesteia în contextul ideatic al epocii. […]