Petru Cârdu s-a născut la 25 septembrie 1952, la Sâmianaş-Bariţe (30 de kilometri depărtare de oraşul Vârşeţ şi la câţiva kilometri de frontiera cu România). S-a stins din viaţă la 30 aprilie 2011. Şcoala primară, începută la Bariţe, o termină la Vârşeţ, unde absolvă şi liceul (secţia în limba română). Studiile superioare le face la Belgrad (filologie) şi la Bucureşti (Istoria şi teoria artei). Încă din anii studenţiei a lucrat în redacţia revistei Tribuna tineretului, apoi în redacţia revistei Lumina, a revistei Polja, a fost membru în Colegiul de redacţie al publicaţiilor Societăţii de Limba Română din Voivodina etc.
Din anul 1977 este redactor, apoi redactor responsabil şi preşedinte al Comunei literare Vârşeţ (KOV) unde rămâne până la trecerea sa în nefiinţă. În anul 1984 se angajează ca redactor corespondent pentru Vârşeţ al Postului de Radio Novi Sad. În calitate de comentator şi redactor al emisiunii Radiospectru a îmbogăţit viaţa culturală prin texte despre cultura de pe tot mapamondul, precum şi prin interviuri cu personalităţi din ţară şi străinătate (Cioran, Eliade, Noica, Krleža, Ionesco, Vladimir Devide, Michel Deguy, Ciril Zlobec, Desanka Maksimović, Saşa Pană, Nichita Stănescu, Ştefan Aug. Doinaş, Ana Blandiana, Reiner Kunze, Elena Cizova, Tomas Tranströmer, Hans Magnus Enzensberger, Ezra Pound, Czeslaw Milosz, Milorad Pavić, Miodrag Pavlović, Dusan Matić, Miloš Crnjanski, Marin Preda, Geo Bogza şi alţii).
Debutează precoce cu poezii în ziarul Libertatea (1968) iar editorial, cu volumul Menire în doi (1970), la Editura Libertatea. Încă din liceu, când îşi citeşte poeziile la seratele literare, uimeşte prin inventivitate creatoare, prin jocul şocant cu figurile de stil. Volumul Aducătorul ochiului, Libertatea, Panciova 1974, primeşte premiul revistei Lumina.
În 1971 publică volumul bilingv de poeme Pronume/ Zamenice, la KOV şi Libertatea, apoi volumul Căpşuna în capcană, Libertatea, Panciova, 1988; Jagoda u klopci, Bratsvo jedinsvo, Novi Sad, 1988 (traducător Vladimir Zorić — pseudonimul sub care Petru Cârdu îşi semna poemele traduse sau scrise în limba sârbă ); în 1990 îi apare The Trapped Strawberry (traducători Brenda Walker şi Dušica Marinkov) la editura Forest Books din Londra; În biserica Troia, Libertatea, Panciova, 1992; U crkvi Troja, Rad, Beograd 1992 (traducător Vladimir Zorić); Ljubičasto mastilo Rad, Belgrad, 1997; Cerneala violetă, Orient — Occident, Bucureşti, 1998; Şcoala exilului, Pasărea măiastră, Craiova, 1998 (cu o prefaţă de Ştefan Aug. Doinaş); Saučesništvo, Rad, Belgrad, 2003 (traducător Vladimir Zorić); Complicitate, Libertatea, Panciova, 2007, volum de poeme alese, cu o prefaţă de Marcel Tolcea, ultima carte care a apărut în româneşte la Editura Libertatea, în Biblioteca Opere alese — BOA. Urmează volumul în sârbă Moj građanski šešir, Prometej, Novi Sad,2009, cu o postfaţă de Draško Ređep. Postum îi apare volumul de poeme alese Škola izgnanstva, KOV, Vârşeţ, 2012, cu o prefaţă de Gabriel Băbuţ. Cartea a apărut în prestigioasa bibliotecă Evropska nagrada za poeziju KOV. Petru Cârdu a fost cel de al nouăsprezecelea laureat al Premiului European pentru poezie KOV (decernat postum), pe care Comuna literară Vârşeţ îl acordă din doi în doi ani şi al cărui fondator este chiar Petru Cârdu. Acest premiu cunoscut pe toate meridianele, a devenit astăzi Premiul European pentru poezie KOV — PETRU CÂRDU. A fost creat în anul 1993 cu dorinţa de-a fi o punte între poezia sârbă şi cea europeană, o legătură între poeţii lumii şi între operele acestora. Printre deţinătorii Premiului European pentru poezie KOV se află: Vjačeslav Kuprijanov, Justo Jorge Padrón,Tomas Tranströmer, Charles Simić, Paavo Haavikko, Ştefan Aug.Doinaş, Miodrag Pavlović, Paul Muldoon, Tadeusz Różewicz, Ana Blandiana, Roberto Mussapi, Vesna Parun şi alţii.
Petru Cârdu este şi autorul unor importante antologii, precum: Popodne u gradu — După amiază în oraş, antologie de poezie românească din Voivodina, KOV, Vârşeţ, 1983; Avangarda românească, Delo, Belgrad, 1986; Antologia poeziei româneşti a secolului XX, Svetovi, Novi Sad, 1991; Efemera mea veşnicie, antologia poeziei slovene, Univers, Bucureşti, 1984; Antologia poeziei muntenegrene — supliment special al revistei Lumina, 1975; antologia poeziei sârbe contemporane Poeţi sârbi, Libertatea, Panciova şi Zavod za udzbenike i nastavna sredstva, Belgrad, 1998. De asemenea, a realizat şi sute de traduceri din poeţii sârbi şi români publicate în revistele de literatură din România şi respectiv Serbia.
Adevărat ambasador al literaturii române în Serbia, Petru Cârdu a tradus zeci de volume de poezie ale autorilor români, dintre care amintim: Nichita Stănescu, Stanje poezije, Rad, Belgrad, 1980; Ştefan Aug. Doinaş, Akvarjum, KOV, Vârşeţ, 1982; Emil Cioran, Lacrimi şi sfinţi, Svetoci, Novi Sad, 1989, ediţia a doua 1996 şi Branicevo, 2011; Paul Celan, Prepiska i rumunske pesme, KOV, Vârşeţ, 1994; Ştefan Aug. Doinaş, Pijač rose, KOV, Vârşeţ, 1990; Ion Caraion, Odsustvo i praznik, Oktoih, Podgorica, 1993; Ana Blandiana, Svedoci, KOV, Vârşeţ, 1993; Ştefan Aug. Doinaş, Rodjen u utopiji, Rad, Belgrad, 1994; Lucian Blaga, Božja senka, Rad, Belgrad, 1995; Mircea Eliade, Beskrajni stub, KOV, Vârşeţ, 1995; Eugène Ionesco, Engleski bez profesora, KOV, Vârşeţ, 1997; Emil Cioran, Na vrhuncu beznadja, Poligraf, Belgrad, 1998; Emil Cioran, Moja zemlja, KOV, Vârşeţ, 1998 (traducere din franceză); Ion Caraion, Vetar i sneg, Rad, Belgrad, 1999; Gellu Naum, Boja sna, Rad, Belgrad, 2000; Emil Cioran, Krik beznadja, Oktoih, Podgarica, 2001; Dumitru Ţepeneag, Uzaludna umetnost fuge, KOV, Vârşeţ, 2002; Nichita Stănescu, Munja i hladnoća, KOV, Vârşeţ, 2007; Constantin Noica, Molite se za brata Aleksandra, KOV, Vârşeţ, 2007; Emil Cioran, Priručnik o strasti, Braničevo, Požarevac, 2009; Ana Blandiana, Andjeli i biljke, KOV, Vârşeţ, 2009; Emil Cioran, O bogu, o muzici, o ljubavi, Braničevo, Požarevac, 2010; Urmuz, Bizarne stranice, KOV, Vârşeţ, 2011; Herta Müller, Pisicile în parcaj, KOV, Vârşeţ, 2010 (împreună cu Tamara Bačković). Din limba sârbă şi slovenă a tradus: Miodrag Pavlović, Gloria reversului, Libertatea, Panciova, 1989; Ciril Zlobec, Prizonier al corpului (traducere împreună cu Ştefan Aug. Doinaş), editura Eminescu, Bucureşti, 1985; Vasko Popa, Rumunske i druge pesme, KOV, Vârşeţ, 2002.
A tradus şi câteva piese de teatru: Milica Novković, Kamen za pod glavu, 1979, Jovan Sterija Popović, Ženidba i udadba, Dušan Jovanović, Oslobodjenje Skoplja (1984), precum şi sute de versuri ale poeţilor sârbi, publicate în prestigioase reviste literare din toată România.
KOV — originală organizaţie a creatorilor şi iubitorilor de artă — îşi concentrează activitatea pe publicarea cărţilor de proză şi, mai ales, a celor de poezie. Nu de rare ori, presa din Serbia a scris despre KOV ca despre una dintre cele mai prestigioase edituri de poezie, care publică poeţi din ţară şi de pe toate meridianele lumii, consacraţi sau tineri talentaţi care au nevoie de lansare — „adresa la care se pot găsi capodoperele poeziei universale“. Comuna literară Vârşeţ (KOV) a fost înfiinţată de poetul Vasko Popa, în anul 1972. Petru Cârdu a fost redactor la KOV din 1977, redactor responsabil al Editurii din 1982, iar mai târziu şi preşedinte, rămânând pe acest post până la trecerea în nefiinţă, în anul 2011. Activitatea sa la KOV a fost încununată cu numeroase premii decernate KOV-lui, dintre cele mai importante fiind: premiul „Editura anului 2004“ primit la Târgul internaţional de Carte de la Belgrad; premiul pentru biblioteca Atlas vetrova — „Roza vânturilor“ (Târgul internaţional de Carte de la Belgrad — 1993 şi Târgul internaţional de carte de la Novi Sad — 2009), în care au fost publicate cele mai importante nume de scriitori din toată lumea (e de ajuns să amintim că Tomas Tranströmer, laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 2011, a fost oaspete la KOV în anul 1990, când a fost încununat cu „Premiul European pentru poezie KOV“ şi când i-a apărut cartea Formulele călătoriilor); premiul pentru biblioteca Nesanica — o bibliotecă cu autori precum Thomas Mann, Danilo Kiš, Andrej Bitov, Marta Petreu, Vasko Popa, Draško Ređep, Urmuz, Miloš Crnjanski, Ion luca Caragiale, Eugène Ionesco, Wislawa Szymborska, Eugen Labiş, Ariadna Efron, Boris Pasternak, Eliade, Cioran, Gumilov, Tsveateva, Florenski etc.
Seratele literare organizate la KOV pentru a promova volumele autorilor publicaţi aici şi lansările de carte ale altor edituri din ţară şi străinătate, cunoscute sub numele „Miercuri la Sterija“ au găzduit poeţi precum: Stănescu, Doinaş, Blandiana, Bogza, Enzensberger, Kunze, Davičo, Redjep, Pavić, Pavlović, Zlobec, Eva Lipska, Thomas Shapkott, Peter Handke, Vasa Pavković, Tanja Kragujević etc. Inventivitatea şi spiritul ludic al lui Petru Cârdu au fost puse cu dăruire în slujba cărţii; lansările de carte s-au desfăşurat în spaţii cu totul deosebite, precum: parcuri, autobuze, avion, bistrouri, penitenciare, marginea şoselei internaţionale Belgrad–Timişoara, spaţiul de frontieră dintre România şi Serbia, spitale etc.
Astfel, Comuna Literară Vârşeţ a devenit „cel mai important salon literar la sud de Viena“, iar Vârşeţul şi întâlnirile literare internaţionale organizate aici au intrat pe harta internaţională a literaturii.
Petru Cârdu s-a dedicat şi teatrului. În anul 2003 se reînfiinţează Teatrul Profesionist Românesc din Voivodina, iar Petru Cârdu preia cu entuziasm rolul de Preşedinte al Consiliului artistic, făcând voluntariat, la fel ca şi la KOV. „La teatru mă înveselesc, citesc lumea pe dinăutru“ — a scris pe marginea unei file de jurnal. Lucrează cu pasiune, sinceritate şi devotament, necruţându-şi timpul liber, creaţia proprie şi sănătatea. Cu o viziune artistică de o rară fineţe, cu înclinaţie spre absurd, paradoxal şi cu fascinaţia sa pentru avangardă, pune în scenă opere literare ale marilor poeţi şi scriitori precum Vasko Popa, Urmuz, Sorescu, Caragiale, Sterija, Gellu Naum, Ionesco, Chifu, Ramona Dumitrean, Sanja Domazet, Eliade, Kafka, Matei Vişniec, Nichita Stănescu, dând astfel scenei o aureolă modernă cu un repertoriu recognoscibil.
Toate aceste activităţi în domeniul culturii au făcut ca orăşelul de frontieră Vârşeţ să devină o capitală a poeziei şi artei.
Petru Cârdu a fost şi publicist, a comentat teme despre poezie şi a dialogat cu marii scriitori ai lumii. Memorabile rămân interviurile sale cu Cioran, Ionesco, Eliade, Noica, Crnjanski, Bogza, Stănescu , Bulatović, Pavić, Pavlović, Arrabal, Preda, Zlobec, Blandiana, Bugajski, Kupriyanov. Fiecare dintre aceste interviuri a fost de fapt un dialog despre poezie, filosofie sau artă între oameni de cultură.
Este reprezentat în zeci de antologii din ţară şi străinătate.
Biobibliografie realizată de Ana Cârdu