Desenul, culoarea, hârtia, cartonul, toate materialele mă ajută, mă ajută sugerându-mi în ce mod să le utilizez, uneori fiindu-mi docile, alteori opunându-mi-se. Astfel, desenul, sau desenul + colajul, trebuie să se impună ca piesă tehnică perfect funcţională.

Sunt tulburată şi mă ruşinez din cauza concluziei pe care mi-a sugerat-o filmul documentar despre Brâncuşi; concluzia este ramificată: 1) evoluţia mea în arta desenului pleacă de la figurativ şi ajunge la abstract; 2) forma abstractă devine obsesivă; 3) forma abstractă funcţionează ca şi un corp viu capabil de relaţii nu numai spaţiale, dar şi afective, erotice; cercul şi triunghiul îndeplinesc aceste funcţii. Cele trei unghiuri ale triunghiului străpung spaţiul, manifestă dorinţa unor direcţii; cercul închide în sine, cuprinde spaţiul şi-l supune. Este un fel de joc: forma concepută acţionează asupra spaţiului înconjurător dictând soarta formelor care doresc să i se alăture, fie s-o pătrundă. Pătratul este funebru.

23 ianuarie 2012