În 2015, certificatul de naștere al cinematografiei împlinește 120 de ani, dar, ca să fim foarte fairplay, ar trebui să recunoaștem că, de fapt, a 7-a artă îi datorează foarte mult fotografiei, care pe nedrept nu intră în categoria celor inspirate de muze, precum muzica, dansul și astronomia, care-i sunt, într-un fel, rude. În englezește măcar există un tribut lingvistic și un omagiu în același timp. Invenției miraculoase îi zice moving picture, ceea ce înseamnă imagine în mișcare, iar apoi, dintr-o lene sau chiar o formă de respect neasumat neapărat, rămâne doar picture. Pe românește, filmul era inițial și cel fotografic, roll filmul, negativul din care, într-o cameră obscură, se obțineau poze alb negru și mai apoi color, după ce fusese inițial doar o placă scrijelită cu amintiri, sub forma unei emulsii sensibile la lumină, respectiv o gelatină în care erau dizolvate niște cristale din săruri fotosensibile de argint (material prețios, de bijuterii!) și care mai apoi a inspirat crearea peliculei de celuloid (de 8, 16, 35 sau 65 de milimetri, aceasta din urmă fiind pentru ecranul lat, care în mod paradoxal, pe televizor, se vede îngust, și cel mai recent de 70 mm, pentru IMAX). Urmarea: cele 24 de fotograme pe secundă, care nu sunt altceva decât 24 de imagini puse cap la cap (câte ore într-o zi, și mai puține, între 16 și 18 la filmul mut, unde totul părea că e pe repede-înainte!). Dar să ne mai întoarcem puțin în timp. La 1827, Nicéphore Niépce este inventatorul francez care dezvoltă heliografia, o tehnică prin care obține o imagine fixă, folosind o placă de cositor, acoperită cu bitum și expusă vreme de 8 ceasuri la soare. În 1829, Joseph Plateau publică o teză despre percepția pe retină și persistența imaginii (de unde mai târziu și ideea – la limită fantezistă – că ar putea rămâne înregistrat astfel chipul criminalului în ochiul victimei). În 1830, Faraday experimentează iluzia optică a unei roți în mișcare. Ulterior e inventat stroboscopul de către Simon Stampfer, la Viena. Zootropul îi este atribuit lui William George Horner, care se concentrează, însă, pe desen și pe animație. La 1839, Daguerre fixează imaginile fotografie ale lui Niépce, pe o placă din cupru. Apare așa-numitul dagherotip, care este cumpărat de guvernul francez, ca să se poată bucura toată lumea de acest miracol. Henry Langdon Childe perfecționează lanterna magică. În 1870, apare fasmatropul lui Henry Renno Heyl, mult mai puțin cunoscut, iar la 1874 revolverul fotografic al astronomului francez Jules Jansen, care surprinde trecerea planetei Venus prin fața discului solar! Primele experimente s-au oprit, însă, la caii pur sânge și la nudurile de femei, Animal Locomotion (1887) și The Human Figure in Motion (1901), ambele fiind albumele fotografice ale englezului Muybridge. Aparatul se va numi zoopraxiscop, după, venind rândul kinetoscopului lui Edison, în studioul Black Maria, pe unde au trecut, în carne și oase, însuși Buffalo Bill și starul său, Annie Oakley. […]
