Când analizăm devenirea unei personalităţi, cu o contribuţie remarcabilă în plan atât ştiinţific, cât şi social, încercăm să identificăm acei factori care au făcut posibilă o astfel de evoluţie, pe lângă calităţile şi efortul personal ale acelei personalităţi. Ne gândim la şcolile urmate şi la cei decisiv implicați în formarea şi orientarea acelei persoane; desigur, și la contextul general ştiinţific în care a avut loc evoluţia. Dar, când întâlnim un mediu social defavorabil, trebuie să căutăm acei factori care au susţinut evoluţia respectivei personalităţi, pe lângă tenacitatea personală a acesteia.
În cazul particular al celui ce avea să devină Academicianul Solomon Marcus, trebuie să înţelegem cum a fost posibilă o astfel de evoluţie în condiţiile în care a venit pe lume ca ultim născut într-o familie numeroasă, cu posibilităţi materiale modeste şi, ca evreu, într-o conjunctură socială marcată de puternice prejudecăţi; într-o perioadă istorică în care ascensiunea politică a extremismului alimenta prejudecăţile deja existente. În aceste condiţii, a învăţat din copilărie că, pentru a răzbi într-un mediu social în general iraţional ostil, trebuie să exceleze în tot ce face, pentru a putea ieşi în evidenţă. În acest sens, a avut ca exemplu pe propriul tată, croitor din Bacău, un adevărat self-made man. Se poate spune că motorul acestei evoluţii l-au constituit părinţii, care au înţeles şi şi-au asumat sarcina extrem de dificilă de a le oferi copiilor şansa unei vieţi mai bune, în deplină cunoştinţă a faptului că un astfel de obiectiv presupune sacrificiul personal. Recunoaştem aici povestea multor familii evreieşti care, pe lângă sacrificiul similar asumat şi de alte familii româneşti, au trebuit să-şi înarmeze copiii şi cu tenacitatea de a depăși prejudecăţile atât ale comunităţii româneşti, cât şi ale comunităţii evreieşti şi de a se integra prin excelenţă profesională şi umană în societate. O astfel de atitudine a întărit coeziunea familiei; fraţii nu numai că s-au ajutat între ei, dar și-au ajutat şi părinţii să-şi depăşească condiţia socială, să-și lărgească orizontul cultural. […]