Le-am promis cititorilor – prin noua serie de numere dedicate „contemporanilor noștri” – modele, personalități culturale care și-au pus sau își pun amprenta pe aceste prime decade ale secolului XXI.
Formula eseistului Jan Kott, devenită celebră încă din ani 60, își menține valoarea metaforică, dar e preluată de noi, aici, și în sensul ei propriu.
Contemporanul nostru George Banu desfide canonul criticii și istoriei de teatru; autor al unei opere vaste prin numărul volumelor publicate și prin diversitatea lor tematică, el e un poet prin frumusețea mereu emoționantă a textelor eseistice și un filozof printre exegeții scrierilor și montărilor dramaturgice.
Debutul lui în revista Secolul 20 – reprodus în paginile ce urmează – anunță deja cercetările ulterioare care l-au făcut celebru în lumea largă.
Cetățean al lumii, legat deopotrivă de România și de Franța, Biță Banu are – ca puțini semeni ai noștri – vocația prieteniei. Formula acestui număr, el a propus-o:
„un dispozitiv original, refractar retoricii abuzive și fastidioase”. Mai exact, fiecare prieten/ prietenă invitat(ă) să participe la construcția acestei „întreprinderi” urma să ofere un cadou (fie el poem, tablou sau fotografie, urare, gând sau sentiment exprimat, etc.) în acord cu personalitatea lui George Banu.
A rezultat o fericită simbioză: o carte cu prieteni și, nu mai puțin, portretul unic realizat caleidoscopic prin multitudinea și diversitatea darurilor, căci fiacare dar, ca într-o dublă oglindă, îl reflectă deopotrivă pe cel ce dăruiește și pe cel dăruit.
Iată, așadar, portretul lui George Banu realizat prin ceea ce-i este caracteristic. Cu o mențiune: lista celor care au răspuns invitației noastre s-a dovedit atât de lungă, încât darurile se vor regăsi în două volume succesive.
Cum aș putea să închei acest cuvânt-înainte altfel decât printr-un dar? Aleg un aforism de RADU STANCA – poetul, dramaturgul, regizorul, eseistul și teoreticianul atât de inovator și atât de legat de Sibiu – epicentrul românesc al teatrului mondial care înseamnă atât de mult și pentru George Banu…
Aforismul e decupat din „Histrioneea – Aforisme pentru un actor tânăr” (în volumul Aquarium – Eseuri programatice, Ed. Tracus Arte, 2012, p. 188).
Iată-l:
„Nu vei spune niciodată cuvinte nemaiauzite. Arta ta e de a le face să fie ca niciodată ascultate…”