Despre plecare… de la presentiment la eveniment (I)
Marele japonez, Murakami, repeta fără ezitare momentul când a resimțit revelația vocației de scriitor: un moment pre- cis, riguros de precis, când a auzit pocnetul surd al unei mingi de base-ball pe bâta unui jucator… se pare, adăugă el uneori, că șocul s-a produs și sub efectul câtorva sticle de bere supte în prealabil. Intuiție precisă, unică, ce permite relatarea la infinit… nimic nu-i poate deteriora exactitudinea și de aceea scriitorul nu-i evită reluarea în interviuri, mărturii. Aerolit autobiografic, un asemenea „eveniment” petrifica o intuiție. Sub impactul acestui exemplu prestigios îndrăznesc să restitui, ceea ce am mai relatat deja: momentul precis când iminența plecării mi s-a impus. Moment de eternitate personală, ruptura existențială.
Radicalitatea șocului se explica printr-un presentiment ce progresiv se instaurase în mine, printr-o neliniște progresivă care ne agita pe toți cei ce ne terminasem studiile în 68! Până atunci o sensibilă destindere culturală ne acorda o libertate parțială, dar reală! Uneori mă întrebam chiar cum își conduseseră viața prieteni deabia mai vârstnici – cel mai mult zece ani! – ale căror începuturi fuseseră plasate sub ordinea strictă a puterii? Le recunoșteam aptitudinile strategice, dar diminuarea constrângerii exercitată asupra noastră mă satisfăcea! Semne diverese o confirmau. După vizita prescurtată din mai 68 a lui De Gaulle la București din cauza evenimentelor de la Paris, îmi amintesc consecința pe care mi-o anunța, chiar în fața Comitetului Central, prietenul Aureliu Manea, l’artiste maudit al scenei românești: „S-a suprimat marxismul de la examen”. Vara a debutat sub acest bun auspiciu până pe 21 august când, consternați, am aflat intrarea tancurilor rusești la Praga și, crispați, dar totodată excitați am ascultat discursul partizan al lui Nicolae Ceaușescu, singurul lider politic rezistent din Est. (Când l-am reauzit recent m-a surprins naivitatea noastră de atunci căci din el emana aceeași retorică, același uzaj rudimentar al limbii! Dar, dincolo de ele, ceea ce explica entuziasmul era sensul acestui act de înfruntare a puterii sovietice!) […]