Prietenul meu George Banu este, din 2013, membru de onoare al Academiei Române, după ce din 1973 predă la Sorbona (acum, profesor emerit de Studii Teatrale la Sorbonne Nouvelle – Paris), singurul român distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze, este sau a fost prieten cu Brook, Strehler, Grotowski, Pintilie și Radu Penciulescu și autor al unei adevărate biblioteci de valoare despre teatru, artă, reverii și stări. În același timp, tot el este acela care se lasă strigat, fără să se supere vreodată, cu șăgalnicul apelativ Biță. Nu numai că nu se supără, dar oriunde ne-am afla, la Paris sau la București, la Avignon sau Craiova sau la Sibiu, în Place des Vosges – unde amândoi redescoperim cu aceeași perpetuă bucurie „la vieille cuisine française d’autrefois” sau în holul hotelului Athénée Palace, într-o sală de premieră sau înaintea unui colocviu internațional, îmi întoarce același zâmbet larg și pare imediat gata de o plăcuta sporoavă.[…]
