I am honoured and excited to start the new bi-lingual column in the year when the world celebrates the 50th anniversary of the Internet. The „birthday” took place on 29 October 1969 at 10:30 in the evening, the historical moment when the message „LO” was successfully sent for the first time over a computer-to-computer network (ARPANET, the forerunner of the Internet) from the University of California Los Angeles.
Everything we write is for an „audience”, for ourselves, for a friend or family member, for a class or for a generic somebody. My columns will be written having in mind my mentor, Solomon Marcus, who was fascinated by almost anything, but specifically by the Internet. Any meeting with him, in person, on the phone or online, started with his question: „What’s new?”, to which he expected an interesting answer. I am sure that the departure didn’t diminish his curiosity, so I will try my best not to disappoint.
What does digital mean? It is believed that counting was developed 40,000 years ago. We can count in a variety of forms: verbally, with fingers or tally marks (first made by carving notches in wood, bone and stone). Various devices — like hand tally counters, abacuses, calculators and computers — have been invented to facilitate it. Tallying is one digit counting; finger counting is an extension of tallying with all fingers, a 10 digit system; computers use hardware implementations of 0s and 1s, a 2 digit system.
The bit, short for binary digit, is a logical value (true or false) in George Boole logic (1847), the basic unit of information in Claude Shannon information theory (1947) and the smallest unit of data in computers.
Bits can be physically realised with a two-state device, a classical system (implemented, for example, by two distinct voltage or current levels allowed by a circuit) or a quantum system (for example, the polarisation of a photon). In the latter case we use the name qubit, an abbreviation of quantum bit.
Bit encoding of data was used in the punched cards invented by Basile Bouchon and Jean-Baptiste Falcon (1732) and in the first programmable computer built by Konrad Zuse (1941). Devices using bits for data processing are called digital, and the ubiquity of these devices distributed on myriads of networks justifies the term digital world, our world.
As the digital world is here to stay, this column will look to what it might become. Any tool, be it simple and rudimentary or complex and sophisticated, is not inherently good or bad: it rests on its users to put it into good service or not; accordingly, we will examine not only the amazing new capabilities of digital devices and protocols, but also the limits and perils they could pose. […]
Introducere
Sunt onorat și încântat să încep noua rubrică bilingvă în anul în care lumea sărbătorește 50 de ani de la înființarea Internetului. „Ziua de naștere” a avut loc la 29 octombrie 1969, ora 10:30 seara, moment istoric când mesajul „LO” a fost trimis cu succes pentru prima dată printr-o rețea „de la-calculator-la-calculator” (ARPANET, predecesorul Internetului ) de la Universitatea din California Los Angeles.
Când scriem avem în vedere un „public”, noi înșine, un prieten sau membru de familie, o clasă sau o persoană generică dintr-un anumit grup. Rubrica aceasta va fi scrisă având în minte mentorul meu, Solomon Marcus, care era fascinat de aproape orice, dar cu precădere de Internet. Orice întâlnire, în persoană, la telefon sau online, începea cu întrebarea sa:
„Ce este nou?”, la care aștepta un răspuns interesant. Sunt sigur că plecarea nu i-a diminuat curiozitatea, așa că voi face tot posibilul să nu dezamăgesc.
Ce înseamnă digital? Se estimează că număratul a fost dezvoltat acum 40,000 de ani. Putem număra într-o varietate de forme: verbal, cu degete sau semne (făcute mai întâi prin cioplirea crestăturilor din lemn, os și piatră). Diferite dispozitive – cum ar fi răboaje, abacuri, mașini de calculat și calculatoare – au fost inventate pentru a facilita această operație. Cu un semn se numără în sistemul cu o cifră; numărarea pe degete este un sistem cu 10 cifre; calculatoarele utilizează implementări hardware de 0 și 1, un sistem cu 2 cifre (binar).
Bit-ul, o prescurtare pentru cifra binară (în engleză, bina- ry digit) este o valoare logică (adevărată sau falsă) în logica lui George Boole (1847), unitatea de măsură pentru cantitatea de informație în teoria informației a lui Claude Shannon (1947) și unitatea de reprezentare a datelor în calculatoare.
Biții pot fi realizate fizic cu un dispozitiv cu două stări, un sistem clasic (implementat, de exemplu, prin două niveluri distincte de tensiune sau de curent într-un circuit) sau un sistem cuantic (de exemplu, polarizarea unui foton). În cazul al doilea folosim numele de qubit, o prescurtare a expresiei bit cuantic (în engleză, quantum bit).
Codificarea datelor cu biți a fost folosită în cartelele perforate inventate de Basile Bouchon și Jean-Baptiste Falcon (1732) și în primul calculator programabil construit de Konrad Zuse (1941). Dispozitivele care folosesc biți pentru prelucrarea datelor se numesc digitale, iar ubicuitatea acestor dispozitive distribuite pe o varietate imensă de rețele justifică termenul de lume digitală, lumea noastră.
În această rubrică vom încerca să înțelegem lumea noastră digitală, în devenire. Orice instrument, fie simplu și rudimentar sau complex și sofisticat, nu este inerent bun sau rău: utilizatorii săi îl pun în serviciu pentru bine sau rău; în consecință, vom examina nu numai uimitoarele performanțe ale dispozitivelor și protocoalelor digitale, dar și limitele și mai ales pericolele pe care le-ar putea prezenta. […]