Prietenilor mei
În inima nopții, candelabrul
În inima nopții, noaptea mea, candelabrul răsare ca un licăr de speranță, un far discret capabil să tempereze melancolia. Licurici al saloanelor și amintire a unei lumi dispărute, abandonat pe scenă. Mi-a apărut brusc în clarobscurul vieții care pune străpânire pe cel care sunt, cel care se îndepărtează lent de teatru.
Antidepresiv, mărturie a unei lumi sau a unui teatru domolit, prezent, dar ținându-se departe de mișcările convulsive ale secolului nostru, candelabrul însoțește și luminează timpul ce se scurge. Și îl protejează împotriva căderii în uitare. […]