Mă uit în jurul meu. Zeci de obiecte primite. De la prietenii mei. Obiecte mici, delicate. Cărţi poştale. Superbe. De peste tot. Fragmente dintr-un întreg. Fiecare face parte din povestea unei vieţi. Şi, implicit, a mea. Sunt, astfel, un însoţitor. Călător, cu ochii larg deschişi ca să cuprind în ei necuprinsul. Stop cadru. Imaginile, detaliile, perspectivele se amestecă. Ca şi culorile, ca şi simţurile, ca şi cuvintele. Cunoscutul şi necunoscutul devin relative. Graniţele se dizolvă. Fiinţa mea se topeşte, se lăţeşte, cucereşte tărâmurile unui celălalt. Fantezia mea se amestecă, şi ea, cu cea a expeditorului. Merg în profunzimea fotografiei şi văd lumi. Mă pierd în ele. O aventură. Ca şi cea a teatrului. Prezenţa lui George Banu în proximitatea mea este compusă din aceste fragmente. Mesaje ale unei aventuri umane şi teatrale. Iar eu sunt destinatarul. Depozitarul unor trasee, unor iluzii şi deluzii, unor exuberabnţe sau dezamăgiri. Trasee umane, trasee teatrale. […]