Pentru Biță, în numele prieteniei ce ne leagă de atâta timp, aceste rânduri din epoca în care intram împreună în teatru și Chirița revenea de la Paris unde ne vom regăsi câțiva ani, mai târziu.
Cred că în fiecare din noi există ceva din Revizorul lui Gogol. Înainte de a lucra la Revizorul de la Bulandra, al lui Lucian Pintilie din 1972, am fost solicitați de Radu Beligan proaspăt numit director al Teatrului Național (locuia în fața casei noastre de pe Salcâmilor, în blocul care a aparținut familiei lui Sandu Tatos, într-un fastuos apartament cu piscină și mașină la scară).
Era vorba de o adaptare după Coana Chirița de V. Alecsandri, propunere care ne-a speriat la prima vedere, pusă în scenă de cunoscutul regizor al casei, Horea Popescu.
Era în 1969, imediat după eșecul cu filmul lui Mihu, Neînfricații, aruncat la gunoi de cenzură, și am acceptat propunerea, ca pe o prișniță pusă pe o rană încă deschisă. […]