Mai întâi ai fost primul meu profesor la Paris 3. Îmi sunt încă prezente în amintire cursurile tale dedicate „Livezii de vişini” din care am învăţat că fiecare spectacol ar fi lectura unui text de către un artist – şi ca urmare un text pe scenă este supus unei singure şi unice interpretări. Asta ar putea părea oricui evident, dar pentru mine a fost ca o nouă deschidere spre teatru. Lectura „Livezii” lui Cehov putea să dureze la infinit şi chiar să ne pună întrebări timp de o viaţă. Ca şi în literatură, teatrul devenea un spaţiu de clarificări. Fără îndoială, această piesă emblematică a lucrărilor tale se regăsea în propriile-ţi întrebări existenţiale, de vreme ce ţi-a străbătut viaţa atât de pregnant. Unde să trăieşti între Franţa şi România? Cum să-ţi gândeşti viitorul? E posibil să laşi în urma ta tot ceea ce te-a format?… şi încă multe alte întrebări. […]