[..] G. face foarte rar fotografii de ansamblu. Ce îl interesează este „punctum în studium“ cum spune Barthes despre fotografie: un detaliu, conturul unei mâini, un plan de fundal al camerei întunecate, o fereastră pe care doar el a văzut-o, vestita pereche de papuci din tabloul lui Samuel van Hoogstraten, „Vedere interioară“ (între 1654 et 1662, Muzeul Louvre) – pusă într-un culoar între două camere cu pardoseală în carouri, a cărei percepţie legată de o cheie înfiptă în broasca uşii şi o lumânare pe masă în camera din spate, ansamblu ce putea fi interpretat ca un fetiş discret şi tenace al unei prezenţe erotice. Într-un tratat apărut în 1678, Hoogstraten scria: „E un mod de a revela splendoarea unui tablou, felul în care îl îmbraci într-una sau alta din semnificaţiile instructive“. […]