O extensie planetară
Târziu, în noapte, telefonez unei prietene de la Sibiu, Mihaela Bartha care, agitată, îmi mărturisește că mi-a ascultat doar intermitent o conferință căci vroia să vadă și un spectacol al lui Lev Dodin și reluarea Lecției lui Ionesco pusă în scenă de Mihai Măniuțiu cu Constantin Chiriac și Ofelia Popii, că apoi s-a uitat la un specatcol de dans israelian transmis de la Paris și că, momentan, nu dorea să prelungească abuziv conversația cu mine căci în câteva minute începea un concert de operă de la Metropolitan… „Doar în timpul festivalului internațional mai am așa un ritm! ” Ce plăcere! Felix Alexa îmi mărturisește regretul de a nu-i fi reamintit să vadă Antigona în regia lui Lefteris Vouyatzis care deschidea manifestațiile online de la Epidaur dar îl consolez anunțându-i capodopera lui Robert Wilson, Sonetele lui Shakespeare, la Teatrul Național din Craiova; un prieten mă sună pentru a mă informa că am șansa să văd două spectacole de la Schaubühne pe care știa de demult că le-am ratat. Cu Andrei Șerban, mai prezent ca niciodată în fața ecranului, schimbăm link–uri iar Niky Wolcz îmi solicită informații pentru net…! Astfel se constitue adevărate rețele planetare reunind pe cei care, ca mine sau alți prieteni apropiați, adoptă o asemenea formă de substituție. Noi căutăm „teatrul peste tot”… oriunde în lume! Și pe orice suport!
Aceasta demultiplicare a înregistrărilor a fost un răspuns improvizat la suspensia brutală a teatrului, căreia i s-a căutat un paleativ prin explorarea și reactivarea moștenirii latente, aceea a spectacolelor înregistrate, a artiștilor de altădată. Moștenire rar frecventată înaintea pandemiei. Operația se poate compara cu aceea a unor săpături arheologice în terenuri devalorizate. Spectacole vechi, uitate sau legendare, au reapărut pe ecrane tocmai pentru a atenua absența teatrului și a-i prezerva locul temporar suspendat. De aceea s-a procedat la ce am putea asimila cu o formă de respirație artificială. Oxigen injectat ca într-o operație de reanimare a unui bolnav în numele deciziei de a lupta, de a nu ceda, de a se opune! Retransmisiile online s-au constituit într-un front defensiv, profilaxie pe timpuri de abstinență forțată. (De aceea nu pot uita, ca un scandal, formula primului ministru francez care, când a anunțat obligația de a rămâne sedentari, a inclus printre activitățile ne – necesare toate manifestările artei. Ele pot fi sursa de contaminare, dar ele sunt necesare! Contra unui asemenea diagnostic s-a constituit rezistența online! ) […]