Pentru unii oameni, 2020 a fost cel mai rău an din viața lor; chiar o adevărată tragedie, pentru că au fost puși în fața unor situații de viață și de moarte. O parte dintre ei nu au putut să-și vadă rudele îmbolnăvite, și-au pierdut locurile de muncă și locuințele în momentul în care părea că o adevarată criză economică bate la ușă, pe când alții au pierdut bătălia și au murit în moduri oribile. A fost devastator. Și mai mult, o mare parte dintre noi nu au avut tehnologia necesară pentru a comunica online cu familia, prietenii sau colegii, simțindu-se astfel singuri și deprimați din cauza restricțiilor cauzate de pandemie, cuprinși fiind de dorul prezenței semenilor în jurul lor si de certitudinea apartenenței social-umane. Mă consider extrem de norocos că nu am fost afectat de pandemie într-un mod negativ, ferit fiind de toate acestea. Să încep cu momentul în care lucrurile s-au schimbat chiar în bine pentru mine. […]
[1]* Nicolae Ioan Juravle este elev în clasa a XI-a a Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din București.