Axioma 0. Fii un teoretician al limbajului
Îmi amintesc ziua în care l-am zărit pe profesorul Solomon Marcus, în timp ce mergeam pe stradă. Nu mai știu în ce oraș din România mă aflam; nu era București, nici Iași, nici Bacău. Poate că eram în vacanță pe malul Mării Negre, posibil în Eforie Nord sau Mamaia. Eram student la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Știam cum arată la față din aparițiile sale televizate. Era cel mai important om de știință din România, în domeniul de cercetare care mă interesa: limbaje formale și teoria automatelor. Aflându-mă pe acea stradă, am prins curaj și l-am abordat. M-am prezentat și i-am spus că vreau să-i arăt o teoremă despre gramaticile lui Chomsky, pe care tocmai o demonstrasem. M-a invitat la el acasă și am discutat despre matematică. Cred că i-am făcut o primă impresie bună, fiindcă m-a invitat la București pentru a continua discuția. Patru ani mai târziu, la Universitatea din București, mi-am susținut teza de doctorat în domeniul limbajelor formale. Conducătorii tezei mele de doctorat, intitulată „Limbaje sensibile la context: aplicații în semantica programelor și teoria numerelor” („Context-sensitive languages and their applications to program semantics and number theory”), au fost extraordinarii profesori Solomon Marcus și Sergiu Rudeanu.
De la profesorul Marcus am învățat că „Limbajul” este frumos și profund. Ca informatician, studiile mele în limbaje formale și teoria automatelor mi-au oferit o perspectivă de o amploare desăvârșită. Cercetările mele în teoria computației, limbaje de programare, semantica programelor, logica programării, algoritmi, teoria grafurilor, derandomizare, genomul uman, genomul reglator, prezicerea structurilor moleculare ale proteinelor (protein folding), mecanica și fizica statistică, toate s-au bazat pe perspective din teoria limbajelor matematice.[…]
O propunere modestă
Ar trebui să numim prima genă a povestirii descoperită, după matematicianul și inventatorul său vizionar: Solomon Marcus. Deși problema denumirii genelor este o provocare complexă, am putea recurge la denumirea obișnuită pentru speciile biologice – nomenclatura taxonomică binară: genul și epitetul specific din cadrul genului.
Ar trebui să-l onorăm așadar pe Solomon Marcus și să numim prima genă a povestirii:
Marcus povestius.
Primele șase axiome (incluzând „limbajul” înlocuit de „automate”, în Axioma 0) sunt, de asemenea, axiomele lui John von Neumann. Atât Neumann, cât și Marcus vin din rândul matematicienilor de prim rang, matematicieni universali cu o putere matematică și realizări academice fără precedent, a căror activitate ne-a inspirat pe mulți dintre noi să abordăm cele mai dificile probleme.
Mă simt cât se poate de onorat și privilegiat să am un număr optim de „strângeri de mână” cu amândoi: 2 cu Von Neumann (prin fiica sa Marina von Neumann-Whitman) și 1 cu Marcus.