Ștefan Aug. Doinaș: Spuneți-mi, vã rog, nu se pierde oare o datã cu «secularizarea» care dominã lumea modernã, adicã prin «ideea de desacralizare a sacrului violent, autoritar și absolut al religiei naturale», chiar sâmburele care face posibilã viziunea încurajatoare a numinos-ului? Mie mi se pare cã «secularizarea, ca esențã a modernitãții» va sfârși prin a interzice acestei modernitãți orice deschidere spre religios. Credeți cã «ontologia slabã» este cu adevãrat «o transcriere (sau e descrierea însãși) a mesajului creștin»?
Riscul implicat de teoria (și de practica) dumneavoastrã este acela de a pune în discuție religia, dogmatica, printr-o moralã, o moralã foarte permisivã, de altfel…
Gianni Vattimo: O sã rãspund mai întâi în legãturã cu tema numinos-ului și a tremendum-ului, termeni bine cunoscuți de Rudolf Otto. Sã nu uitãm cã tocmai acești termeni desemneazã un sacru absolut «antropologic», adicã acel sacru care, în (ipo)teza mea este dizolvat de mesajul biblic. Putem noi sã ne imaginãm o «viziune încurajatoare» a numinosului? Eu unul nu cred. Dacã aceasta implicã eliminarea oricãrei deschideri cãtre «religios», cu atât mai rãu, sau cu atât mai bine pentru credințã și caritate. În asta și constã nucleul apropierii pe care o fac eu între «ontologia slabã» și creștinism în lumina învãțãturii lui René Girard, pe care, de altfel, îl interpretez într-un mod absolut liber și totuși, dupã pãrerea mea, nu infidel. Ontologia slabã este fie teoria secularizãrii, fie însãși secularizarea mesajului creștin. Cu alte cuvinte: dacã eu pot dacã filosofia, cel puțin așa cum o concep eu, ca și Heidegger, dar nu numai ca el, poate, în sfârșit, recunoaște cã ființa nu este prezența imperativã a structurii esențialiste a metafizicii, ci mai curând evenimentul de deschidere a epocilor istorico-destinale care fac posibilã orice experiențã (între altele și «cunoașterea științificã») a lumii, aceasta se întâmplã numai în virtutea revelației creștine. Deci, filosofia mea (sau filosofia, pur și simplu) nu este decât interpretarea desacralizatã a mesajului iudeo-creștin. Este aceastã desacralizare legitimã, sau ea trãdeazã mesajul? Dar mesajul este acela în care eu, noi, descifrãm invitația de a nu-l mai gândi pe Dumnezeu ca pe puternicul misterios, transcendent și finalmente bizar din religiile naturale (tremendum, numinosum, fascinans ): chiar asta și semnificã, înainte de orice, Întruparea …