Dragi prieteni şi colaboratori, o salut, în primul rând, pe doamna Bertie Détrie, responsabilă cu promovarea cărţii la Institutul francez, şi mulţumesc conducerii acestuia pentru că găzduieşte astăzi Conferinţa de presă legată de participarea revistei Secolul 21 la Salonul de Carte de la Paris.Înainte de a vă povesti ce s-a întâmplat la Salon, vreau să menţionez că se află în stânga şi în dreapta mea trei dintre, nu numai distinşi colaboratori ai acestui număr lansat la Paris, dar şi dintre personalităţile care dau contur vieţii culturale româneşti: doamna Ana Maria Zahariade, profesor doctor, arhitect, laureată a Premiului Herder, domnul academician Solomon Marcus, matematician, semiotician şi membru în Colegiul Onorific al revistei, domnul Constantin Abăluţă, poet, traducător, dramaturg, eseist. Foarte pe scurt, a fost un succes la Paris. Ni s-a propus să participăm, revisteiSecolul 21 cu câteva evenimente, unul dintre ele fiind cel la care ţineam cel mai mult: o masă rotundă cu scriitori şi arhitecţi care urmau să discute unul dintre textele, i-aş spune chiar miezul acestui număr, o excepţională proză a Marianei Celac. Vă recomand din toată inima să vă aplecaţi asupra acestui text — un eveniment pentru literele româneşti. Participarea noastră la Salon a fost posibilă prin sprijinul Ministerului Culturii, care a susţinut de-a lungul anilor revista noastră şi proiectele Fundaţiei Culturale Secolul 21. O serie de periodice româneşti au fost expuse la standul României, dar Secolul 21 a fost singura revistă culturală din ţara noastră în jurul căreia organizatorii au prevăzut evenimente cu personalităţi româneşti şi franceze. O reverenţă, dacă vreţi, făcută istoriei glorioase şi prezentului nu mai puţin important al acestei reviste. În faţa dumneavoastră e un fel de panoplie cu numere care au marcat tot atâtea momente esenţiale în istoria recentă a revistei. Crearea Fundaţiei a dat revistei posibilitatea să reapară şi să-şi continue existenţa, în mod consecvent, de 20 de ani încoace. Vreau să menţionez că, dincolo de premiul special pe care revista l-a obţinut la Paris înainte de ’89, pentru „cea mai buna revistă de artă şi literatură din lume“, a fost prezenţa sa în Parlamentul european de la Strasbourg, la invitaţia generarului Morillon, care a considerat-o o revistă excepţională şi a asigurat lansarea oficială în anul 2000 a numărului „Europele din Europa“ în cadrul sesiunii plenare. A urmat o serie de numere, şi insist asupra acelora cu deschidere francofonă, susţinute prin proiecte internaţionale, cu fonduri europene.Revin acum rapid la Salonul Cărţii de la Paris. A fost un succes pentru primul eveniment a însemnat prezentarea revistei făcută de poetul şi filozoful Michel Deguy care a retras istoricul rubricii sale — „Extremul contemporan“ — în Secolul 21; discuţiei noastre i s-a asociat criticul şi istoricul de teatru George Banu, vechi colaborator al revistei, când aceasta se numea Secolul 20, şi prieten cu Michel Deguy. Al doilea eveniment a fost organizat la Ambasada României. Gazdă elegantă, distinsă, generoasă a fost doamna Yvette Fulicea, ministru plenipotenţiar pentru afaceri politice şi culturale la Ambasada României din Franţa, care a pus evenimentul sub semnul unui manuscris de o valoare excepţională, îl veţi găsi reprodus, bilingv, în număr — unul din ultimele texte scrise de Valéry, ca un mesaj de recomfortare adresat românilor în 1944, când Franţa era încă sub ocupaţia nazistă. A fost o seară deosebită pentru că invitat special a fost doamna Martine Boivin-Champeaux, nepoata lui Paul Valéry care avea amintiri foarte precise despre Hotel de Béhague, unde e azi sediul Ambasadei, despre familia Moriseau, despre Mallarmé, Valéry şi mulţi alţii.
Conferinţa de presă de la Institutul Francez,
Bucureşti, 10 aprilie 2013