Cåteva mii de ani specia cabalina a asigurat umanitatii o viteza maxima de deplasare pe planeta, in treburi de pace sau de razboi. Viteza, distanta parcursa in unitatea de timp, in era moderna, de pe acele timpuri, circa 30 de km pe ora crestea mai ales cu «apocalipticele» sarje de cavalerie ce speriau inamicul si biata lume pasnica, in general. Important era sa ai fån; important era fånul. Stomacul calului il transforma repede in energie; iar aceasta, in miscare, in galopul scurtånd cåt de cåt distantele.
|mi vine cu aceasta ocazie in minte versul celebru al lui Ion Barbu: Atåtea claile de fire de fire stångi
Niciodata nu i-am ghicit, strict, intelesul. Nu conteaza . Asa incåt pot sa cred ca in «firele stångi» se ascund, de fapt, chiar viteza solara a luminii, vectori de forta in cosmos, våntul solar, ecuatia ermetica, metafizica deplasarii
|mi aduc aminte ca am citit odata un articol documentar in care se scria despre preocuparea foarte grava a autoritatilor Parisului de pe la inceputul secolului al XIX-lea, in orice caz inainte de aparitia trenului si a fortei aburilor; ca aceste autoritati incepusera sa calculeze cantitatile de fån ce trebuiau inmagazinate in secolul viitor XX in Paris, spre a se asigura o aprovizionare normala cu combustibilul necesar atåtor trasuri, carete, postalioane, nemaivorbind de trupele calare ale ostirii.
Administratia pariziana se dovedea depasita de calculele respective. Se ajunsese la concluzia ca, pentru a avea destul fån, in secolul urmator XX, nu mai departe, ar fi fost nevoie de o cantitate egala cåtorva lanturi inalte de munti, ca Himalaia, bunaoara; si problema nu era sa strångi din vreme atåta fån; problema era unde sau in ce sa adapostesti acele gramezi gigantice de iarba, cåt ar fi de sus Everestul Se gåndeau la unele metode de comprimare a fånului, un fel de conserve de fån degeaba, orisicåt s-ar fi straduit, nu gaseau solutia, cainåndu-i pe urmasii din secolul XX pentru chinul ce le va fi dat sa-l traiasca.
Cititorul de azi care stie ca nu peste mult avea sa apara ideea lui Fulton, cu vaporul cu abur si cu locomotiva tot a unui englez, Stephenson, impinsa si ea cu apa fiarta dånd in clocot; acest cititor va zåmbi gåndindu-se la cresterile fantastice de viteza realizate in continuare din decada in decada si mai ales de cea mai moderata tehnica a secolului XX, cresteri datorate, paradoxal cred unii, celor doua razboaie mondiale. El stie ca viteza obtinuta prin fisurarea atomului este reala. Dar parca ii vine greu sa creada ca un anumit numar de grame din combustibilul nuclear pot asigura unui vas forta necesara de a strabate toate marile pamåntului timp de 2030 de ani, fara oprire.
Viteza sunetului a fost de mult depasita. Pentru a explora planetele sistemului nostru, aceasta viteza nici nu se mai dovedeste indestulatoare astazi. Se ia in calcul viteza luminii. Dar viteza luminii nici ea, dupa unii savanti, nu ar ajunge in raport cu ideea de a realiza, cåndva, voiajul galactic. |n fine, viteza umana capata un caracter metafizic in fata fantasticelor gauri negre ale universului, unde condensarea materiei atinge dimensiuni si legi de neinchipuit.
|n natura, pe planeta Terra, nimic nu este mai spectaculos ca fulgerul. S-a cazut in genunchi inaintea lui; s-a implorat; s-au rostit rugaciuni; s-au creat metafore cu el pentru insii cei mai inzestrati ai speciei omenesti; ori s-au dat nume de lupta aparatelor de zbor avånd cea mai mare viteza, la un moment dat Tot astfel cum simtul uman a primit ca pe ceva normal depasirea sunetului, ca viteza, la fel probabil, cine stie cånd, va reactiona cånd cele 300 000 si ceva de kilometri vor fi de asemenea intrecute.
Ce este interesant acum este ce simt si ce gåndesc astronautii expediati in spatiu cu ajutorul rachetelor avånd efort exploziv, ce li se pare, unora, primitiv inca, nu prea indepartat, oricum de tunurile cele mai grele ale cuirastelor de altadata sau plasmuirilor julverniene, comice, daca stai si te gåndesti Cosmonautii care au stat mai mult in cosmos sustin ca ideea de viteza dispare, fizic, ea ramånånd mentala: cum ai zice ca ceva s-a produs, sau a trecut ca gåndul, viteza superioara a speciei biologice numita Omenire si al carei atribut superior ar fi, nu ca la celelalte vietuitoare, patrupede, instinctul, ci s-ar crede ceea ce reflecta insasi creatia lumii Ratiunea
Instalati pe orbita sau trimisi departe in spatiile cosmice, astronautii nu mai percep nici o viteza. Fara vreun punct de referinta cåt de cåt apropiat, ei nu vor mai avea senzatia teribila a unei miscari cu deplasari uriase. Un tren gonind cu 120 de kilometri pe ora, si stånd in el la fereastra unui vagon, peisajul, muntii, ape, paduri, cåmpii perindåndu-se prin fata ochilor nostri val-vårtej, dåndu-ne o senzatie tonica de spatiu inghitit formidabil de viteza, exaltåndu-ne ori coplesindu-ne de acest extaz al miscarii hiper-accelerate |n schimb distanta de orice corp, de orice punct de referinta, indepartarea de orice sistem referential, te face sa te simti nemiscat si mai senin. Nemiscarea, deci, incoruptibilitatea fizica seamana cu adagiul istoric al stoicilor pe care nimic nu-i mira, de unde si ideea perfectiunii morale printre vicisitudinile pricinuite de excesele de tot felul.
Poate ca in mileniul urmator, in cosmos va fi trimis printre altii si un filozof, un platonician. Mi-ar placea sa fie un urmas modern al scolii antice eleate, vreun ucenic din mileniul al treilea al lui Parmenide, sau al ucenicilor sai, Zenon si ceilalti.
Filozoful care ar trebui sa ramåna cel putin un an in cosmos cu ceilalti va lua cu el probabil, printre atåtea lucruri esentiale, necesare zborului in spatii atåta timp, si un volum, sau o discheta din operele lui Platon, neaparat Timeu, si bineinteles, Parmenide, eleatul, cu discipolul sau Zenon, cel cu paradoxurile de care se facea atåta caz pe Pamånt
Nava cu echipaj uman in drum spre planeta Marte se numeste ARHEOPTERIX, de la cea dintåi pasare de pe pamånt care s-a inaltat in vazduh, fiind la originea ei reptila; ce-i daduse in gånd unei sopårle: sa zboare Un fel de tåråtoare monstruoasa, tot ce zace in noi, josnic, invingåndu-si instinctele, conditia biologica, avåntåndu-se, prima, spre cerul galben inca de vaporii sulfurosi ai Terrei
Filozoful, sa-i spunem Atenianul, imbarcat pe acest vas cosmic denumit in cinstea celei dintåi vietati de pe glob care a indraznit sa sfideze cerul, (ca ei, acum, sistemul solar) sta la hubloul Rachetei in plina viteza cosmica si care, tocmai datorita vitezei fantastice, pare in zborul ei ca sta Ca sta locului, asemeni sagetii despre care vorbea Zenon, ucenicul lui Parmenide, seful scolii din Eleea, din Italia Sageata ce zboara si care de fapt sta locului, ca in paradoxul grecului Zenon, eleatul, invatacelul lui Parmenide, care vedea idealul ratiunii si frumusetii speciei omenesti in imobilitatea cosmosului si a stelelor de deasupra capului parasit.
Atenianul de pe bordul lui ARHEOPTERIX priveste gånditor pamåntul parasit. Patria paradoxului nemuritor. Al sagetii, dupa cum si al intrecerii lui Ahile cu broasca testoasa ce-l va intrece pe campionul alergarii din toata Iliada; si, cuprins de euforia spatiilor strabatute in viteza cosmica, si totusi caruselul universal ramånånd nemiscat in grandoarea sa, murmura pe gånduri in costumul de cosmonaut, al carui vizor se abureste usor de caldura respiratiei omenesti infierbåntate, ducånd cu el spre Marte si imaginea poetului terestru, Paul Valéry din care recita, pios:
Zénon, cruel Zénoin, Zénon dElée
M-a tu percé de cette flèche ailée
Qui vibre, vole et qui ne vole pas?
Achile imobile à grands pas
Apoi, punånd in functie discheta continånd operele lui Platon, o opreste la PARMENIDE, la dialogul marii intålniri dintre Socrate, Parmenide, Zenon, ascultånd povestea intålnirii lor relatata de Pytador, dupa cele aflate la råndul lui din gura lui Antiphon:
Dupa Antiphon deci, Pytador povestea ca intr-o zi Zenon si Parmenide sosisera la Marile jocuri Pan-elenice. Parmenide se afla intr-o vårsta foarte inaintata, iar capul sau alb ca neaua stralucea de o nobila prestanta; se apropia, la drept vorbind, de cei saizeci si cinci de ani ai sai. Zenon avea cam patruzeci de ani Trasesera la Pytador Acolo venise si Socrate, si impreuna cu el un alai intreg, dornici sa auda citindu-se din invatatura lui Zenon Socrate era pe atunci tånar de tot. Iar Zenon dadu citire Parmenide intåmplator iesise
(detaliu ce face totul ce urmeaza si mai adevarat n.n.)
Filozoful purtat prin spatiile cosmice de ARHEOPTERIX zåmbi de placere in costumul sau etans, iar pulsul i se accelera deodata capatånd o viteza ce i se paru ca ea contrazice imobilismul eleat al demonstratiei ce avea s-o faca discipolul batrånului Parmenide.
Pe urma, zburånd cu cei 100 000 de km pe ora, daca nu si mai mult se gåndi ca viteza aceasta nu este decåt o parere a sensibilitatii omenesti cum spune si eleatul, si ca adevarata stare a lumii intregi, in ciuda pulsatiilor ei demiurgice, este tocmai mareata imobilitate a lui Ahile dånd impresia, cu pasii lui mari, ca intrece in joaca amaråta de broasca testoasa
Fiindca, abstract vorbind si miscarea sau viteza aceasta, presupuse, daca le imparti in partile lor componente, daca divizezi jumatatea strabatuta in doua si divizezi si ce rezulta si asa totul, pe rånd, UNUL in raport cu amagitorul MULTIPLU, cum sustine acum si Zenon, incremeneste in spatiu, exact, dar exact ca si planeta MARTE ce si aparuse prin hubloul lui ARHEOPTERIX in raza vederii lor, nu mai mare decåt o minge de baschet oprita definitiv in cosul galactic trimisa cåndva in joaca de måna Creatorului, care vesnic fiind, nu prea se impaca nici el cu miscarea
Este tocmai ce sustine si cel de-al treilea poet terestru, pomenit, eleat si el, si care uraste miscarea, ea deranjånd nepermis de mult liniile