VALOARE ŞI CELEBRITATE
(Nichita Stănescu este parcă sortit să primească oaspeţi. În apartamentul său, mereu intră sau iese cineva. Cât discutăm, sunt prezenţi Dumitru M. Ion, Ioana Crăciunescu şi Elena Ştefoi.)
P.C.: Vorbiţi-mi de poezia română contemporană, în care există Ştefan Aug. Doinaş, Gellu Naum, Marin Sorescu şi mulţi alţi poeţi care pe nedrept nu se găsesc în ierarhia oficială.
N.S.: Doinaş, Gellu Naum, Nina Cassian, Maria Banuş şi mulţi alţii nu dau importanţă ierarhiilor şi-şi văd de treabă. Valoarea poetului nu constă nici măcar în popularitate. Măsura directă este momentul înălţător, momentul final, când poporul român îşi va încheia misiunea istorică pe planetă, la trecerea în revistă a valorilor dăruite patrimoniului universal.
P.C.: Să consemnez?
N.S.: Da.
P.C.: Există încă graniţe lingvistice, acum, când poezia este atât de tradusă?
N.S.: Îmi este foarte greu să răspund. Ar fi un răspuns atât de lung, încât n-aş mai scrie în vecii vecilor, pentru că ar trebui să mă dedic destinului poeziei. Poezia este o fiinţă care îşi are soarta sa şi se descurcă de una singură. Nu-i bine să o iubeşti prea mult, căci dacă îţi moare în braţe plângi, iar dacă pleacă departe, peste graniţă, iarăşi plângi. Nu este bine să iubeşti prea mult poezia. Mai bine să-i supravieţuieşti. Poezia este ca soldatul, câteodată, recunoscător părinţilor, câteodată, nu. Foarte rar îţi scrie de departe, încheind scrisoarea cu: „Dragă mamă, dragă tată, sunt viu şi sănătos, ceea ce vă doresc şi vouă.“
P.C.: Ce reprezintă pentru dumneavoastră valoarea? Dar reuşita literară?
N.S.: Valoarea literară este adaptabilă cinstei şi nu-i un subterfugiu faţă de idealul sufletesc. Cred că v-am dat un răspuns aproximativ. De fapt, mă nelinişteşte întrebarea despre valoare şi nu ştiu care este răspunsul cel mai bun. Consideraţi că m-a derutat şi treceţi peste ea. Iar gloria literară este şi ea rea, şi bună, în acelaşi timp. Este bună, dar nu pentru autor, ci pentru cititori, când justifică valoarea. Dacă gloria ar fi bună pentru autor, atunci ar fi ceva jalnic, ar arăta ca un nud de femeie pe prima pagină a unei culegeri de matematică.
P.C.: Ce părere aveţi despre scriitorul viitorului?
N.S.: Nu există un scriitor al viitorului, al trecutului, al prezentului. Scriitor este acela care spune un adevăr despre sufletul omenesc. Oamenii nu s-au schimbat în ultimii 3000 de ani. Să fiu sincer, pentru a analiza viitorul poeziei, am avea nevoie de miliarde de ani, presupunând că planeta nu va dispărea din cauza nebuniei vreunui politician. Homer sau Shakespeare sunt scriitori actuali deoarece debutează o dată cu fiecare nouă generaţie de oameni sensibili. Eminescu este mai actual decât noi doi, deoarece nu s-a demonstrat contrariul, deci nu pot discuta doi prieteni poeţi fără să-l pomenească pe al treilea, care este aici.
Însă dacă Homer a existat şi dacă s-a întâmplat ca Shakespeare să existe, înseamnă că am avut înaintaşi. Cel ce nu este conştient de grandoarea acestora, să nu mai vorbească despre poeţi, ci numai de secretele poeziei, ca simplu cititor. De exemplu, la 50 de ani, dacă-i voi împlini, nu voi putea să spun nimic în plus despre mine, decât că sunt iubitor de poezie. Eu nu-mi doresc congrese internaţionale de poezie, congrese ale scriitorilor, între ghilimele. Eu tind spre Goethe şi spre limba română. Dacă Premiul „cununa de aur“ nu mi-ar fi decernat de un popor atât de prieten, atât de drag inimii mele, aş fi considerat că este vorba de o avansare, ca pe o treaptă mai înaltă pe statul de plată, şi nu ca o bucurie sufletească. […]