GETA BRĂTESCU: La anii studenţiei mele. Pagini de jurnal însoţite de 5 desene

La anii studenţiei mele în clasa maestrului Ressu, la catedra de anatomie artistică preda profesorul doctor Gheorghe Ghiţescu. Lângă catedra lui se afla o ladă plină cu tot felul de oase; profesorul scotea din ladă un os şi studentul trebuia să identifice poziţia şi rolul acestui os în ansamblul scheletului, în mecanismul mişcărilor corporale.

Pentru artist chipul şi corpul uman sunt modele foarte complexe.
Chipul, figura, este materia portretului şi pune problema expresivităţii. S-ar părea că imaginea trupului, gol sau îmbrăcat, nu cere expresivitate; dimpotrivă, trupul este tot atât de expresiv ca şi chipul. Mişcarea părţilor care constituie chipul (fruntea, obrazul, nasul, gura, ochii, bărbia) este măruntă, perceptibilă ca întreg expresiv; pe când mişcarea părţilor care constituie trupul este amplă. Gestul, gesturile, atitudinea trupului determină o viziune spaţială. Colaborarea expresivităţii faciale cu gestul corporal, colaborare fie armonioasă, fie contradictorie, este subliniată în arta actorului. În viaţa cotidiană, expresia figurii şi a gesticulaţiei răspund caracterului fiecărui individ şi momentelor vieţii lui.
Artistul, sculptorul, pictorul, graficianul prinde în laţul viziunii lui fenomenul expresivităţii şi cu talent îl proiectează în forma lucrărilor*.

G.B.
2014

Share This Post