Problematica generatiilor
Cu cåt ne apropiem mai mult de secolul al XXI-lea, dezbaterile legate de definirea si analiza generatiilor iau amploare. Si totusi, in ciuda acumularii unui material pe zi ce trece tot mai impresionant, cred ca ne lipseste inca o privire serioasa si atenta indreptata asupra generatiei care a fost botezata generatia X. Exista voci care sugereaza ca, in fond, ea nu se diferentiaza prin nimic de generatiile precedente. Eu sustin contrariul: elemente specifice de ordin social, economic, politic sau de mediu, care au trasat chipul acestei generatii, nu puteau sa nu o faca distincta, din multe puncte de vedere, de cele anterioare. Desigur, stagiul de trecere prin adolescenta spre maturitate este oarecum acelasi pentru orice tånar dar, dintr-o perspectiva socio-istorica, trebuie sa ne intrebam ce se va petrece in societatea americana atunci cånd tinerii generatiei despre care discutam aici vor deveni adulti. Mannheim afirma ca generatia X poate fi, pe buna dreptate, considerata drept una distincta. Si aceasta datorita faptului ca «generatiile au o insertie sociala care le identifica in mod unic. Insertia sociala a generatiei se defineste pe baza experientelor impartasite de intreaga generatie.»
Pornind de la aceasta premisa, voi prezenta in cele ce urmeaza liniile fundamentale care definesc portretul generatiei X, pentru ca, apoi, sa incerc o serie de predictii referitoare la impactul pe care X-erii il vor avea asupra societatii americane in mileniul urmator.
Pentru a aseza cele ce urmeaza intr-un context minimal, sa ne amintim faptul ca adolescenta, inteleasa ca un stagiu in ciclul vietii, a fost acceptata si statuata in discursul stiintific abia intre anii 19001930. |n aceasta perioada cercetatorii s-au ocupat mai ales de felul in care copiii isi petreceau timpul liber. Era epoca in care copiii treceau de la munca in fabrici, unde le erau amenintate sanatatea si viata, la frecventarea scolilor publice si astfel la sansa de a se bucura de o copilarie adevarata. Sa ne reamintim cercetarile lui Philip Ariès, care aratau ca inainte de secolul al XVIII-lea copilaria nu era perceputa ca fiind un stagiu distinct in ciclul vietii. Copiii erau considerati pur si simplu drept niste micuti adulti.
Prezentare: J. Wilson, doctor in sociologie, este asistent la University of Minnesota, Duluth, unde sustine cursuri de psihologie sociala, devianta sociala si cultura populara americana. Cercetari curente ale Jannellei Wilson includ Generatia X, sociologia nostalgiei si memoria colectiva.
Anii ’20 marcheaza inceputul a ceea ce astazi intelegem prin termenul de cultura a tineretului. Ea se caracterizeaza prin felul in care noua generatie se rupe de cea a parintilor, introducånd o alta moda, inventånd noi practici sociale in ceea ce priveste, printre altele, dansul, tunsoarea, limbajul si moravurile. Marile schimbari tehnologice si sociale, precum automobilul, filmul sau radioul au marcat profund acea generatie de tineri. Mai tårziu, masina le-a permis o libertate de miscare si de alegere a formelor de distractie si petrecere a timpului liber, care erau de negåndit inainte. Imaginea unei femei imbracate dupa ultima moda, intr-o fusta scurta, cu eterna tigara sagalnica din coltul buzelor si dansånd pe muzica de jazz o noapte intreaga a devenit sinonima cu tineretul anilor ’50.
Marea Criza din anii ’30 si cel de al doilea razboi mondial au avut un impact esential asupra vietii tineretului acelor decenii, printre altele lipsindu-i de privilegiul de a se bucura in intregime de timpul lor liber. De asemenea, multi dintre adolescentii care mergeau la scoala in anii crizei erau nevoiti sa aiba si cåte o slujba. Baietii erau cei care, de cele mai multe ori, se angajau pentru a contribui la sustinerea familiei, fetele preluånd intr-o masura mai mare din corvezile casnice. De abia incepånd cu anii ’50 putem vorbi transant despre aparitia unei culturi a tineretului in America. Rock and roll-ul, raspåndirea televiziunii si a cartilor cu benzi desenate au creat un climat mental specific, atragånd, in acelasi timp, atentia asupra formelor pe cåt de diversificate, pe atåt de noi, ale culturii populare. Prosperitatea economica a Statelor Unite in anii ’50 a permis adolescentilor sa devina independenti din punct de vedere economic fata de parintii lor. Prin aceasta le-a fost mult mai usor sa-si creeze o subcultura a lor, bazata in mare masura pe retele de magazine ieftine, movie drive-ins, restaurante fast-food. Rolul mass-media este extrem de important in procesul de formare a acestei culturi, caci media avea tot interesul, din considerente comerciale in primul rånd, sa propage noua moda a tineretului, noile sale valori, idealuri si fel de a fi contribuind astfel esential la ruptura dintre tineri si adulti. Despre tinerii anilor 50, despre generatia Baby Boomers, cei care au intors mersul lucrurilor in tumultuosii ani 60, s-au scris biblioteci intregi. Ce ne preocupa insa aici este ce se intåmpla cu cei nascuti dupa Boomers, cu copiii lor.
Cine sunt X-erii?
Cånd vorbim de generatia X, suntem inca tentati sa ne gåndim la membrii ei ca fiind niste adolescenti. Dar, in fond, ei au ajuns deja la maturitate. Nascuti intre 1965 si 1981, acestia au, in mare, undeva intre douazeci si treizeci si ceva de ani. Si, ca atare, vor forma un segment important al populatiei americane in noul mileniu. |ncercarea de a decela constantele si directiile viitoare de dezvoltare ale acestei generatii devine deci una imperios necesara. Prima definire «negativa» din literatura de specialitate este aceea ca acestei generatii i-ar lipsi un eveniment istoric crucial, care sa marcheze viata membrilor ei: de aici denumirea de «X». Crescånd in umbra generatiei Baby Boomer-ilor, caracterizata prin numeroase evenimente sociale si politice semnificative, X-erii s-ar defini, intr-un fel, printr-o criza de identitate. Exista un sentiment al damnarii si al pesimismului irepresibil la membrii generatiei X, ni se spune repetat. Pot confirma la råndul meu, macar in parte, ca sociolog si ca membra a generatiei X-erilor, urmatoarea constatare: speranta tinereasca, idealismul, fervoarea si curiozitatea pe care le-am astepta de la niste oameni de 2030 de ani, este, in buna masura, inexistenta. Din datele pe care le-am stråns la doua universitati din Midwest reiese ca X-erii, in loc sa priveasca spre viitor, traiesc, dimpotriva, o nostalgie a trecutului. Invocånd acest context, Baby Bommer-i precum Neil Howe si Bill Strauss numesc aceasta generatie drept cea a «treisprezecistilor». Aceasta pe motiv ca este «a treisprezecea generatie de la cea a lui Benjamin Franklin sau Sam Adams ( ) si, evident, pentru ca are conotatia de ghinion si, de asemenea, pentru ca trimite la nefericita asezare in timpul istoric al vietii lor»2.
Generatia X a atins vårsta majoratului intr-o perioada a cresterii numarului «familiilor cu doua cariere», a generalizarii metodelor contraceptive eficiente, a cresterii datoriei nationale si a constientizarii importantei protejarii mediului inconjurator. Patruzeci la suta din X-eri sunt copiii unor parinti divortati. Drept urmare, au fost nevoiti sa depinda in mai mare masura de relatii afective secundare, recurgånd la profesori sau persoane angajate sa se ocupe de ei pe cånd parintii (sau parintele) erau la lucru. Si totusi, la nivelul intregii societati, membrii generatiei X, in loc sa inspire o forma de afectiune, au devenit, dimpotriva, un simbol al declinului social. Sunt categorisiti drept indolenti si alintati; imaginea generala despre ei este a unor neadaptati, care, una peste alta, nu sunt in stare de mare lucru. Dar, poate, in loc sa-i declaram pe X-eri drept iresponsabili, imaturi, apatici, ar trebui sa luam in considerare, inainte de toate, cum au fost ei formati de coordonatele social-istorice la care au fost expusi.
Anii 1990 sunt cei in care X-erii au crescut si au atins maturitatea. Dar sunt, deopotriva, si anii unei imense nostalgii generate de Baby Boomer-i. Generatia, care, odinioara, te soma sa nu te increzi niciodata in cineva care are mai mult de treizeci de ani, se pomeneste acum in pragul batrånetii si se agata cu disperare de tineretea ei, sau de amintirile acelei tinereti.
LA CE NE PUTEM ASTEPTA |N VIITOR?
Legatura sentimentala si casatoria
Luånd in considerare marele numar al X-erilor proveniti din familii destramate, nu este surprinzator faptul ca ei sunt circumspecti in ceea ce priveste relatiile sentimentale. |n cazul lor, o legatura poate dura foarte mult, påna ca cei doi sa ajunga sa se casatoreasca. Cum multi dintre ei au fost martorii divortului parintilor lor, este de la sine inteles ca se tem sa nu ajunga, la råndul lor, in aceeasi situatie.
Teza lui Males3 despre relatiile dintre Baby Boomer-i ne poate ajuta sa intelegem felul in care au fost afectate relatiile dintre membrii generatiei X:
2 Piccoli, Sean. April 29, 1991. ìEra of 13ers Eclipses Baby Boom.î Insight 44-47.
Raines, Claire & Bradford, Lawrence J. 1992. Twenty-Something: Managing & Motivating
Todayís New Work Force. New York: MasterMedia Limited.
3 Males, Mike A. 1996. The Scapegoat Generation: Americaís War On Adolescents. Monroe,
Maine: Common Courage Press.
«Casatoriile dintre Baby Boomer-i dureaza in medie 80 de luni. Barbatii nostri au stabilit recorduri astronomice in ceea ce priveste abandonarea copiilor si esecul parental. Jumatate dintre noi am recunoscut ca am folosit droguri ilegale si am avut legaturi sexuale non-maritale ( ) Stradania neobosita de a ajunge un yuppie , combinata cu dezintegrarea familiilor in anii 70 si 80 a dus la niveluri record de imbogatire printre Baby Boomer-i, dar si la niveluri dezastruoase in ceea ce priveste acceptarea responsabilitatii fata de generatiile urmatoare. Din multimea parintilor divortati este mai mult decåt sigur ca numarul celor care nu-si platesc la timp pensia alimentara este incredibil mai mare in comparatie cu numarul acelorasi parinti codasi la plata ratelor pentru masina.»
O alta reprezentanta a Baby Boomer-ilor, Katherine Kersten4, sugereaza ca pentru generatia ei ideea de maturitate este una in evident declin:
«Nu mai aspiram asa cum au facut-o parintii nostri la depasirea tineretii si la devenirea unor persoane deplin formate, solide, gata sa ia asupra lor responsabilitatile unui adult. |n loc de asta ne percepem ca o opera in formare, intr-un perpetuu proces de devenire. Fara a avea un produs final in minte, nu aspiram la nimic mai ambitios decåt «cresterea personala». Oricare ne-ar fi vårsta, persistam, asemenea copiilor, in a crede ca lumea se invårte in jurul nostru, in jurul dorintelor noastre, a placerilor, a urmatoarei mari aventuri Cine sufera cel mai mult din fantezia noastra autointretinuta a tineretii perpetue? Desigur, copiii nostri. Derobåndu-ne de datoria noastra de a-i indruma, i-am abandonat exact atunci cånd erau cel mai vulnerabili. ( ) Cånd e vorba de bunastarea si fericirea copiilor nostri dam subit cu ochii de dusman, iar acesta nu este nimeni altul decåt noi insine. Putem sa ne strunim vointa pentru a ne face datoria? Acest lucru implica sa ne maturizam si sa aruncam multe dintre distractiile noastre la gunoi, unde de altfel le si este locul.».
Membru al generatiei X, Piper Lowell5 sustine ca problema nu este «ca am fi plångaciosi. Suntem cinici si izolati. Mie unul mi-a fost foarte greu sa ma incred in ceva: Dragostea este eterna, dar parintii mei au divortat cånd aveam patru ani. Unchiul Sam iti este prieten doar daca esti american, si nici atunci nu e sigur. Tehnologia va rezolva toate problemele lumii (hai draga, stinge televizorul si ia-ti Prozac-ul.». Hahn si Verhaagen6 observa, la råndul lor, ca «desi ideea de a se darui pe sine unei comunitati ii atrage pe X-eri, vom avea totusi de a face cu un proces de ajustare dificil. Am fost dezamagiti in legaturile sentimentale avute si inselati de institutii, asta insemnånd ca am devenit reticenti si acceptam greu sa aderam la o cauza, ori sa ne legam de o persoana. Suntem profund cinici si, drept urmare, ne vine greu sa avem incredere in altii.». Si totusi, membrii generatiei X vor sa
4 Kersten, Katherine. December 2, 1998. ìAspiring to Perennial Adolescence.î Star Tribune A21.
Kesler, Jay. 1993. Grandparenting: The Agony and the Ecstasy. Ann Arbor, MI:
Servant Publications.
5 Lowell, Piper. November 1994. ìOut of Desperation.î Sojourners 9: 20.
6 Hahn Todd and Verhaagen, David. 1998. GenXers After God: Helping A Generation Pursue Jesus. Grand Rapids, MI: Baker Books.
Horner, Josh. November 1994. ìWhat Will Satisfy Us?î Sojourners 9: 18.
aiba relatii trainice. Vor sa se descopere unul pe altul si sa-si gaseasca puncte comune, sa-si construiasca viata alaturi de cineva. «Generatia X pune mare pret pe valorile impartasite de ambii parteneri ai cuplului, si totusi multi dintre membrii generatiei par sa nu stie cum sa-si gaseasca perechea si cum sa se apropie de ea.».
|n fond, trebuie sa tinem seama ca aceasta este generatia MTV-ului, a celor care folosesc tot mai mult e-mail-ul nu doar pentru a pastra legatura cu cineva deja cunoscut, dar si pentru a gasi noi parteneri. Bombardati fiind cu imagini fragmentate sub forma de videoclipuri muzicale (fara sa mai punem la socoteala textele respectivelor piese), si traind tot mai mult in cyberworld, le e afectata indiscutabil capacitatea de a comunica, de a intra intr-o relatie cu o alta faptura umana.
«Literatura si muzica X-erilor descriu sentimente precum acela de a te simti strain intr-un univers ostil, a-ti fi dor de o casa sau un camin inexistent, a ajunge la disperare in cautarea unui partener si a unei legaturi trainice. |ncheiem aceste remarci cu o turnura cinica (A venit sfårsitul lumii si ne simtim grozav», asa cånta Michel Stipe de la REM intr-un imn al generatiei), dar dincolo de ironia si refuzul de a recunoaste starea de fapt, singuratatea si alienarea noastra ne dor cumplit.» (Hahn si Vernhaagen, 1998, p. 95).
Sa reflectam si la afirmatiile unui alt reprezentant al generatiei X, Jarrett Kerbel7:
«Cei mai in vårsta decåt mine privesc generatia mea cu un fel de repulsie morala pentru lipsa de personalitate de care ne acuza. Poate ca formele noastre de rezistenta sunt mai greu reperabile pentru obiectivele grosiere ale mass-media, care, sa recunoastem, pun intrebarile privind generatia noastra doar din spatele camerei de filmat. Nu reusim sa aparem ca avånd un profil distinct, poate pentru ca noi visam la apropiere si comunicare, nu la unicitate si spirit de concurenta. Impresia mea este ca darul si vocatia pe care le aducem noi sunt cele ale reconcilierii si insanatosirii.».
Asa cum remarca Hahn si Vernhaagen, «exista in generatia noastra o nazuinta profunda pentru relatii implinite, pentru a fi impreuna. Aceasta nazuinta este insotita insa de o neputinta de a initia si aprofunda tocmai asemenea relatii.». Popularitatea unor programe de televiziune precum «Seinfeld» sau «Friends» sunt simptomatice pentru situatia in care se gasesc X-erii oameni la douazeci sau treizeci si ceva de ani, care se vad cu prietenii lor, fac tot soiul de lucruri impreuna si, din cånd in cånd, se intreaba ce le pregateste viitorul. Indiscutabil, natura prieteniilor in aceste
7 Kerbel, Jarrett. November 1994. ìBless My Inexperience.î Sojourners 9: 15.
seriale este semnificativa pentru X-eri, caci toti vrem un cerc de prieteni, daca nu il avem inca. Tånjim dupa un al «treilea loc» (in afara de casa si locul de munca), unde te poti relaxa si purta o conversatie oarecare. Societatea noastra, tot mai impersonala si birocratizata, lasa putin spatiu sau sanse pentru asemenea terte locuri. |n mileniul urmator generatia X va trebui sa rezolve aceasta problema. Nu le va ajunge ceea ce le ofera cultura. Deja au inceput sa se lege relatii extrafalimiale, care sa raspunda nevoilor lor de includere si comunicare.
Pesimismul si sentimentul damnarii nu vor coplesi neaparat aceasta generatie pe de-a-ntregul. Cred, mai curånd, ca vom fi martori ai unor intensificate incercari, venind din partea membrilor acestei generatii, care vor viza revenirea la relatii adevarate si nu doar prietenii si legaturi sentimentale, ci relatii de orice tip intre oameni care se intåmpla sa se cunoasca intr-un context sau altul (loc de munca, club, etc.). Deschiderea si toleranta caracterizeaza generatia X. «Generatia noastra este dureros constienta ca ceva nu este in ordine cu relatiile interumane, ca suntem niste insi bolnavi, care necesita o grabnica insanatosire. Ne asumam reconcilierea rasiala intr-o masura neatinsa påna acum.» (Hahn si Verhaagen). Generatia X este foarte diversa din punct de vedere rasial, etnic, socio-economic. Membrii generatiei invata sa recunoasca diversitatea, sa salute diferentele, nu doar sa le tolereze.
|n secolul urmator, X-erii vor contribui activ la crearea unei culturi care sa le asigure posibilitatea unei interrelationari incarcate de sens si autentice, vor aspira la locuri de munca care sa le dea un sentiment al fructificarii propriei valori si se vor implica ferm in schimbarile de ordin social, si anume promovarea tolerantei rasiale, protectia mediului inconjurator, realizarea unui sistem social mai echitabil. Desigur, pot fi acuzata de entuziasm, iar cititorul pe drept se poate intreba: «Unde-i dovada, sau cel putin semnul ca aceste afirmatii sunt adevarate?» Desi textul de fata imi impune sa ramån in anumite limite teoretice, doresc sa imi afirm aici convingerea ca generatia X va realiza cele mai sus insiruite cu o forta si o dedicatie pe care nici o generatie precedenta nu le-au dovedit. Si mai vreau sa adaug un element important: aceasta generatie se va achita de sarcinile pe care si le asuma fara false iluzii sau optimisme. X-erii sunt mult prea realisti, prea pragmatici pentru o atare atitudine.
Munca
«Lenesi» iata un termen adesea folosit in legatura cu X-erii. Exista o impresie impartasita de multi, conform careia membrii acestei generatii nu adera la etica muncii. |n realitate, ei vor munci cu sårg, dar nu se vor dedica trup si suflet firmei la care sunt angajati. Si aceasta datorita faptului ca, in timpul copilariei si adolescentei lor, au fost martori ai repercusiunilor pe care le-au avut asupra parintilor si familiilor lor orele de lucru prelungite. |n dorinta X-erilor de a crea (sau re-crea) comunitatea, de a stabili si mentine «terte locuri», ei vor fi animati de interese care nu vor fi legate de munca lor. Membrii acestei generatii sunt, ca noi toti, in cautarea unor modalitati de a da un sens vietii. Modul lor de a atinge acest ideal va fi insa, dupa parerea mea, profund diferit de cel al generatiilor anterioare.
Sociologul Frank Furstenberg a aratat in studiul sau din 1995, bazat pe date privind un lot de 3.000 de familii, ca parintii divortati de astazi, si cu precadere tatii, sunt mult mai putin dispusi sa-si ajute financiar copiii. La aceasta potentiala, dar si reala precaritate a sigurantei financiare, se adauga faptul ca atåt Baby Bommer-ii, cåt si X-erii, sunt confruntati cu schimbari majore in ceea ce priveste relatia lor fata de locul de munca. Asa cum spune X-erul David Hoffberg8 «Cred ca nimeni nu se asteapta sa stea in aceeasi slujba toata viata Cred ca acum oamenii vor trece de la o slujba la alta in cautarea unui cåstig cåt mai mare si vor fi foarte atenti si constienti de situatia lor pe piata muncii, pentru ca stiu ca aceasta este singura lor sansa, dat fiind ca firma nu se mai ingrijeste de soarta lor.»
Multi membri ai acestei generatii nu au datele necesare pentru a mai crede in visul american, care propovaduieste «ca viitorul va fi mai bun, ca vor avea o casa a lor, ca relatiile se vor consolida prin casatorie sau forme similare social recunoscute, ca vor avea o cariera.»9. Spre deosebire de alte momente istorice trecute, situatia actuala este paradoxala: «Este o tara a generozitatii si bogatiei (poate pentru unii dintre cei mai in vårsta) si o tara a privatiunii si amånarii indefinite pentru X-eri si pentru cei tineri este unul dintre putinele momente in istoria noastra cånd le vine mai usor celor vårstnici sa-si urmareasca fericireaª decåt celor tineri.»
O data cu marirea costurilor invatamåntului superior, cu cresterea numarului orelor petrecute in slujbe si munci ce nu ofera satisfactii profesionale si cu scaderea sanselor de a gasi un post in domeniul tau, generatia X se confrunta, intr-o tot mai vadita masura cu naruirea visului american. Desi, cum sugereaza Milan Kovacovic10, acest lucru poate fi cumva binevenit si tonifiant. |n fond, visul american a fost o mare povara si, cu siguranta, o forma de falsa constiinta de sine. Este foarte posibil sa fim martorii prin forta lucrurilor unei treptate diminuari a consumului si a unei concomitente mutatii privind asteptarile oamenilor. Unele dintre telurile si valorile exprimate de revolutionarii din anii 60 anti-materialism, anti-consumerism s-ar putea sa renasca si sa fie implinite de generatia X in secolul urmator. «Se pare ca avem de a face cu o considerabila reactie impotriva etosului american al consumului si, de asemenea, cu sentimentul ca lucrurile cele mai importante si durabile nu pot fi atinse prin cåstig material si acumulare.» (Hahn si Verhaagen).
Activitatea sociala si politica
Alegerea literei Xª din denumirea generatiei de care vorbim a avut drept rol sublinierea absentei unor evenimente sociale sau politice majore, care sa-i fi marcat pe membrii acesteia. Si totusi, sa ne gåndim ca aceasta generatie ajunge la maturitate intr-o perioada in care o relatie sexuala este permanent
8 Lipsky, David and Abrams, Alexander. 1994. Late Bloomers: Coming of Age in Todayís America: The Right Place at the Wrong Time. New York: Times Books.
9 Hellenbrand, Harry. 1997. Personal conversation.
10 Kovacovic, Milan. 1998. Personal conversation.
Levine, Arthur. February 26, 1999. ìA New Generation of Student Protesters Arises,î
The Chronicle of Higher Education XLV:A52.
corelata cu spectrul unor primejdii mortale, ca membrii acestei generatii isi amintesc unde erau si ce faceau pe data de 28 ianuarie 1986, cånd a explodat Challenger; ei au fost confruntati cu Razboiul din Golf; tot ei isi amintesc prea bine secventa agresarii lui Rodney King; deteriorarea mediului a devenit o chestiune fundamentala pentru ei; au mari angoase legate de sistemul de securitate sociala. Desigur, lista ar putea fi continuata. Argumentatia este insa una evidenta: exista, in mod indiscutabil, evenimente importante care au format aceasta generatie. |n plus, Howe si Strauss atrag atentia asupra datoriei pe care X-erii vor trebui s-o plateasca in viitor «teribile poveri economice, trecerea sanselor de saracire de la cei in vårsta asupra celor tineri, supraconsumul, scaderea investitiilor, marirea datoriei publice si private, problema mediului, decaderea infrastructurii.» (citat in Piccoli).
Am amintit mai inainte toleranta rasiala ca o componenta importanta a portretului acestei generatii. La aceasta se adauga altele, la fel de esentiale: este vorba de pragmatism si de activism, dorinta de a pune umarul si de a face ce e de facut. O confirmare a acestei atitudini ne e oferita de credo-ul Melissei Shirk11:
«M-am plictisit de stereotipurile si falsele reprezentari vehiculate in legatura cu generatia mea o generatie care (puteti sa ma credeti sau nu) imi da mari sperante. Dati-mi voie sa va prezint pe cei vreo douazeci de prieteni ai mei: Analisa preda intr-o rezervatie de indieni Navajo, Kathy este profesoara si se ocupa de copiii cu dificultati de invatare in mai multe scoli publice din Chicago, iar Michael studiaza pentru doctoratul sau in istorie americana si studii dedicate homosexualilor. Amy lucreaza voluntar, cu norma intreaga, intr-o clinica din Washington, D.C. Si i-a placut atåt de mult ce facea, incåt si-a prelungit stagiul initial de un an cu inca unul tot de munca voluntara! Andrea studiaza medicina, iar Mike este un minunat grafician. Angela are o voce de aur si este pasionata de campaniile anti-SIDA; Karen a fost atåt de impresionata de Maica Tereza, incåt a plecat in India pentru a o intålni si lucra alaturi de ea. Sunt måndra de prietenii mei si de ceea ce ei fac. Majoritatea dintre noi nu ne-am defini drept religiosiª, pentru ca termenul conoteaza imagini de excludere si durere. Mai curånd ne-am considera raliati la o spiritualitate care se manifesta in diverse feluri si forme.»
|n mileniul urmator ne putem astepta ca membrii generatiei X sa urmareasca realizarea unor schimbari la baza, in acele zone in care cred ca vor putea avea un rezultat previzibil si concret. Este interesant ca, pe masura ce devenim tot mai conectati la nivel global, s-ar putea sa vedem cum X-erii vor viza doar probleme punctuale, locale. Hahn si Verhaagen explica aceasta abordare astfel:
«Generatia noastra a renuntat, in buna masura, la viziunea unui univers vazut ca intreg. Lumea noastra este prea poluata si in decadere, iar conducatorii ei prea egoisti si corupti. |n cel mai bun caz putem sa ne gåndim la schimbari la scara mica, la nivel local. Suntem nitel mai optimisti
11 Shirk, Melissa. November 1994. ìServing and Searching.î Sojourners 9:18.
Shorter, Edward. 1977. The Making of the Modern Family. New York: Basic Books, Inc.
in ce priveste vietile noastre. Desi economia pare in regres, credem ca vom gasi locuri de munca, ba chiar ca vom prospera; 96% dintre noi sunt de acord cu afirmatia: Sunt foarte convins ca intr-o zi voi ajunge unde mi-am dorit in viata.» Chiar daca multe dintre familiile noastre au fost niste familii dezorganizate, suntem convinsi ca vom avea casnicii durabile si ca vom fi alaturi de copiii nostri. S-ar spune ca nutrim mari sperante cu privire la propriile noastre vieti. Daca treci insa de aparente, descoperi urmatorul lucru: ceea ce trecea drept speranta este, de fapt, un efort cert de a ne lua viata in propriile noastre måini. Avem de gånd sa ne implinim aspiratiile pe planul financiar si al carierei, dar asta nu acceptånd conventia locului de munca, ci punånd pe picioare firme noi si distantåndu-ne de tipul de afaceri si firme traditional. Vrem sa avem casnicii de durata, dar ne casatorim mai rar si la o vårsta mai inaintata. Suntem generatia care isi pierde virginitatea cel mai devreme si se casatoreste cel mai tårziu». Iar 30% dintre noi traiesc impreuna cu parintii nostri.»
Cultura populara
|n prezent, cultura noastra este invadata de nostalgia Baby Boomer-ilor. Studentii mei mi-au vorbit despre nevoia generatiei lor de a-si crea propria cultura populara propriul lor loc in societate insa le e foarte greu sa o faca, datorita faptului ca se simt in umbra Baby Boomer-ilor. Nostalgia Boomer-ilor va persista si ei i se va alatura cea X-erilor. |n fond, aceasta din urma exista deja (muzica rock a anilor 80, re-lansarea lui Grease, filmul Brandy Bunch, etc.) Copiii Mileniului, urmatoarea generatie, isi vor incepe lupta pentru a-si gasi propriul loc, propriile mijloace prin care sa se defineasca si caracterizeze la råndul lor. Ei vor apela la resursele culturale disponibile, ceea ce ar putea duce la o combinatie interesanta intre culturile populare ale Boomer-ilor si ale X-erilor. Caci, in fond, asa au procedat, intr-o anumita masura cel putin, si X-erii adica producånd remake-uri de cåntece din anii 60, creånd o cultura retro exprimata prin redescoperirea pantalonilor evazati si a pantofilor cu talpa inalta, ca sa dau numai cåteva exemple evidente. Fiske12 foloseste termenul de «excorporare» pentru a descrie procesul prin care «cei subordonati isi creeza propria lor cultura din ceea ce le e pus la dispozitie de sistemul dominant.» Astfel, remake-ul unui cåntec din anii 60 cu un sound schimbat, sau perechile de jeans cu (foarte la moda) gauri facute premeditat iata niste exemple ale felului in care membrii generatiei X preiau elemente ce se afla cultural la indemåna si pe care si le asuma. Fiind o generatie postmoderna, grupul acesta contribuie mult la eliminarea distinctiei dintre «cultura inalta» si «cultura joasa» (sau populara). |n general, X-erii nu acorda prea multa legitimitate dihotomiilor. Aceasta s-ar putea sa fie prima generatie care sa ne impinga spre a gåndi mai curånd in termeni de «deopotriva» si «si», decåt recurgånd la disjunctia fie/sau.
12 Fiske, John. 1989. Understanding Popular Culture. London: Unwin Hyman, Inc.
Relatia cu generatia Baby Boomers
Unii autori sunt tentati sa prevada posibilitatea unei confruntari intre generatia Boomer-ilor si cea a X-eriilor, dar, de fapt, asa cum vad eu lucrurile, cele doua generatii vor invata sa coexiste. Boomer-ii vor incepe sa aprecieze priceperea X-erilor in domeniul tehnologiei, iar X-erii le vor aprecia invatamintele, iar la nivelul sistemului educational, cåstigul informational pe care il ofera Boomer-ii, care domina astazi cu autoritate lumea academica americana. Pe masura ce Boomer-ii vor ajunge la vårsta a treia, vor aparea mai multe servicii specializate pentru vårstnici, iar media le va face un portret mai flatant acestora. Pe de alta parte, odata ce X-erii isi vor ocupa locul pe piata muncii si vor stabili relatii durabile (chiar daca atitudinile lor privind munca sau relatiile nu corespund neaparat cu cele ale Boomer-ilor), prezentarea negativa a X-erilor se va diminua treptat. |n fond, exista deja o intreaga generatie in spatele lor, Copiii Mileniului, iar specialistii si oamenii de afaceri vor trebui sa inceapa sa se hotarasca cum vor sa prezinte portretul acestei generatii. Sau poate, le va lasa lor posibilitatea de a-si face singuri portretul propriei lor generatii.
Oricum, sa ai posibilitatea de a observa si analiza felul in care generatiile vor coexista in secolul urmator este, indiscutabil, fascinant pentru cei ce abordeaza aceasta problema, din oricare unghiuri de cercetare o vor face. Sunt bucuroasa ca am si eu acesta minunata sansa.
|n romåneste de Alexandru Suter