Jurnal de prizonierat Revelaţiile arhivei Alexandru Baciu

Într-un carneţel legat în piele neagră, pe parcursul a 250 de pagini format 8×13,5 cm, locotenentul Dumitru Răşcanu din armata română a consemnat aproape zilnic, între februarie şi decembrie 1917, existenţa sa de prizonier în lagărul german din Pomerania.
Preţiosul document face parte din arhiva scriitorului Alexandru Baciu, cel care, aproape trei decenii, a fost secretarul general de redacţie al revistei Secolul 20 în echipa condusă de criticul de artă Dan Hăulică.
Fotografiile şi manuscrisele diverse din arhiva Baciu reconstituie practic, prin mărturiile unei familii care a dat profesori, ingineri, militari de carieră, scriitori şi diplomaţi, aproximativ o sută de ani din istoria României. Dumitru Răşcanu e unul dintre membri acestei familii pentru care criteriile morale au fost normă de existenţă, iar cuvinte precum modestie, hărnicie, devotament şi fidelitate, eroism şi patriotism au avut acoperire deplină.
Dumitru Răşcanu e unchiul prin alianţă al lui Alexandru Baciu, căsătorit cu Adela Raiciu, ea insăşi o fondatoare a învăţământului profesional din România. Tânărul locotenent cade prizonier şi e internat în lagărul de la Breesen. Suntem în Primul Razboi Mondial şi Dumitru Răşcanu e unul dintre ofiţerii români care resping propunerea „germanofilului“ Petre Carp, de a servi guvernul român din teritoriul ocupat al ţării în schimbul eliberării din captivitate. „Eu n-am făcut acest pas pentru că propunerea nu vine de la Guvernul din Iaşi şi deci nu e oficială. Am mereu înaintea ochilor jurământul depus regelui Ferdinand“, notează Răşcanu la 13 mai, stil nou.
Cu creion negru sau chimic, apoi cu cerneală, însemnările lui Răşcanu oferă cititorului obişnit şi cercetătorului elemente interesante privind istoria politică şi militară a primei conflagraţii mondiale. Suntem încă departe, cu acest jurnal, de lagărele de exterminare de mai tărziu. În 1917, jurnalul tinut de Răşcanu cuprinde nu numai detalii de viaţă cotidiană (plimbări în sat, de unde-şi cumpră cărţi şi tutun de pipă, sau până la marginea pădurii), ci şi un jurnal extins şi detailat de lecturi — predominant din clasici şi contemporani francezi —, precum şi exerciţii de perfecţionare a vocabularului limbii franceze.
Devotamentul lui Dumitru Răşcanu faţă de Regele său a fost răsplătit: o legitimaţie din 1938 ni-l înfăţişează pe eroul nostru în funcţia şi uniforma de Comisar Regal. Valorile pentru care el însuşi luptase le-a inculcat şi copiilor: mezinul său, Radu Răşcanu, sublocotenent în armata română,va muri eroic în al Doilea Război Mondial, în luptele pentru eliberarea Europei de trupele Germaniei hitleriste.

Transcrierea fragmentelor care urmează reproduce întocmai grafia originală.

A.L.

Share This Post