Participanţi:
MIHAI ŞORA • SOLOMON MARCUS • GABRIEL DIMISIANU • ANDREI IONESCU • ALINA LEDEANU • CARMEN MUŞAT • ION POP
Moderator: Virgil Nemoianu
Mihai ŞORA: Nu e suficient ca vocea proprie să articuleze sensul dialogului numai princelălalt. Ea trebuie să se manifeste pentru celălalt. E o deschidere suplimentară pe care o oferă în privinţa dialogului acest pentru celălalt. Pe care Doinaş îl pune în italice în cartea lui, deci e un lucru care trebuie să-ţi sară în ochi, şi cred că e o trăsătură caracteristică a lui. Şi asta face într-un fel grandoarea personalităţii lui: faptul că este un om care, pe sine, se ţine în rezervă. Şi dăruirea lui către celălalt e de fapt un fel de achiesare la celălalt. Un mod de a-l asimila, a-l vedea pe el din interiorul lui. E tipul de deschidere care este fondator pentru un anumit tip de umanitate şi care îi este caracteristică şi îl ridică, după părerea mea, îl ridică pe Doinaş pe piedestal. Un piedestal care îi este conferit în mod absolut firesc şi care îi înalţă statura peste statura lui de om printre oameni. N-aş spune că era poetul vates. Nu. Pentru că nu oficia şi nu avea această pretenţie, dar nu era o joacă poezia pentru el. Era o anumită solemnitate care făcea parte intrinsecă din această poezie, fără să o răcească. Un fel de altitudine interioară. […]