Inovativ, cu un puternic sens al modernităţii, Liviu H. Oprescu (1944-1986) propune un fel de organizare vizuală în discuţia cu Ion Jalea.
Ion Jalea (1887-1984) este unul dintre cei mai importanţi sculptori români. A urmat cursurile lui Dimitrie Paciurea şi Frederic Storck la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti şi cursurile Academiei Julian din Paris, frecventând simultan atelierul lui Antoine Bourdelle. Legile clasicismului şi prezenţa constantă îi aduc curând recunoaşterea oficială. Ion Jalea a fost Artist al Poporului, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, membru al Academiei Române. A primit premiul Expoziţiei Internaţionale din Paris şi Barcelona, Premiul Naţional pentru Sculptură, Premiul de Stat. Ion Jalea a fost preocupat de tematica eroică, mitologică, de istorie şi mai ales de formă.
Discret, cu o sensibilitate particulară, Liviu H. Oprescu impune în interviul cu marele maestru o relaţie tehnică. O extensie a lumii adevărate a atelierului în care trăieşte artistul. Ion Jalea vorbeşte deschis despre maeştrii lui, despre meşteşugul care îl obligă să-şi cureţe conceptual periodic atelierul, despre nostalgia Parisului, despre decorativismul artei populare româneşti, despre istorie şi despre patriotismul adevărat.
Cu o abordare contemporană semnificativă, Liviu H. Oprescu accesează momentul şi-i determină valoarea istorică. Înlăturând orice tensiune, opera lui Ion Jalea este prezentată ca opera unui artist care este cunoscut şi mai ales înţeles.
Sculptura a fost pentru Ion Jalea mai mult decât formă frumoasă. Aspectele importante ale operei lui rămân memoria, timpul şi o componentă iconică, literară expresiv seculară. Logica predecesorului (Paciurea, Storck, Bourdelle), carnetul de posibilităţi oferit de şcoala de la Paris şi calitatea materialului accentuează forma esenţială, la care Ion Jalea a ţinut aşa de mult.
Totul poate părea normal – doar că interviul a fost făcut de Liviu H. Oprescu la începutul anilor 80, când vizualitatea era apăsată de ideologie, când artistii nu puteau vorbi despre lumea lor privată, despre atitudinea lor estetică, despre stilul lor. Criticul reuşeşte să înlăture elegant acest derapaj înlesnindu-i lui Ion Jalea bucuria unei mitologii personale confortabile.
Articulaţiile inovative rămân şi în acest material o proprietate a lui Liviu H. Oprescu.