Într-un interviu acordat cu puţin timp înainte de a muri, Brassaï, întrebat fiind care este imaginea pe care o are despre Paris, a răspuns că în mintea sa se păstrează trei imagini ale capitalei: una a Parisului începutului de secol douăzeci, acel Paris al lui Marcel Proust, apoi Parisul anului 1924, când artistul se va stabili definitiv aici şi o a treia imagine este aceea a eternului Paris.
Brassaï a fost un adevărat menestrel al „Oraşului Lumină“, iar prin opera sa fotografică a înălţat un adevărat imn vieţii marii citadele.
De aceea, Primăria urbei la rândul ei, în semn de mare respect pentru artist şi arta sa i-a organizat o mare retrospectivă, deschisă timp de patru luni, până în a doua săptămână a lunii martie 2014.
Brassaï, pe adevăratul său nume Gyula Halász, s-a născut la poalele Tâmpei, iar numele său de artist este ales tocmai după localitatea unde a văzut lumina zilei – oraşul Braşov.
Fotografii şi fotografiile lor au fost asimilaţi, în ultimul timp, în cadrul artelor vizuale. Putem să ne mândrim că de pe pământul românesc au plecat o serie de artişti cu preocupări în domeniu. L-aş aminti, în primul rând, pe Constantin Brâncuşi, apoi pe Victor Brauner ca şi pe fratele său mai mic, Théodore Brauner, pe Aurel Bauh, din ce în ce mai prezent în expoziţiile franceze, pe Irina Ionescu născută la Constanţa şi locuind la Paris, figurând în toate antologiile marilor fotografi ai lumii, pe Edy Navarro, un craiovean care a imortalizat în peliculele sale pe mulţi dintre marii artişti. Să nu-i uităm pe Eli Lotar sau pe scriitorii B. Fundoianu şi Luca Gherasim.
L-aş mai aminti şi pe marele fotoreporter Iosif Berman, „omul cu o mie de ochi“, aşa cum l-a denumit Geo Bogza, şi mulţi alţii, mai cunoscuţi peste hotare decât la noi.
Interesant la Brassaï este faptul că, în afara ochiului absolut extraordinar pentru fotografie, el a fost un artist complet. A fost preocupat de desen, de sculptură, de tapiserie, de afiş. Dacă mai adăugăm şi faptul că avea o îndemânare când era vorba să-şi aştearnă gândurile pe hârtie, şi o făcea foarte bine, într-o linie ideatică care dovedea multă claritate şi în mai multe limbi, ne dăm seama cu uşurinţă că ne aflăm în faţa unei personalităţi cu o statură intelectuală şi creativă impunătoare.
Brassaï, după o călătorie la vârsta adolescenţei în Franţa, după ce trece prin Germania, se va stabili definitiv, în 1924, la Paris. Nu se va mai reîntoarce în România, singura legătură cu pământul natal va rămâne cea epistolară, formă prin care va rămâne într-o comuniune sufletească cu rudele din Braşov, cărora le va trimite periodic texte dactilografiate, semnate olograf, cu numele de alint: Gyuluaod.
Din prima sa călătorie la Paris, care a durat un an, efectuată împreună cu părinţii, Brassaï a rămas cu percepţiile vizuale, olfactive şi gustative ale acelor mici gogoşele, numite madeleine pe care le va relua imagistic atunci când se va stabili definitiv în 1924, ca pe veritabile motive recuperate din arhiva memoriei sale.
A păstrat din această perioadă imaginile caleştilor, landourilor, ale cailor cu harnaşamente încărcate de podoabe, vizitiilor care mai de care înveşmântaţi cu haine şi pelerine dintre cele mai elegante, cu fireturi aurite şi ornamente de tot felul, efecte de o mare prestanţă. În plimbările în Bois de Boulogne şi cele de pe Champs-Elysées sau Marile Bulevarde, va întâlni o „tânără persoană“, doar cu puţin mai în vârstă decât el, prietenul cinema, care se arăta mândru în vitrinele mai tuturor magazinelor importante. Aceste imagini îl vor marca, iar viitoarea sa creaţie fotografică va fi influenţată în mare măsură de către aceste imagini vii, persistente pe scoarţa sa.
Când pasiunea şi presiunea fotografiei îl vor subjuga, va merge în locurile cele mai tainice ale marelui oraş, care-l vor captiva şi unde va căuta să surprindă cele mai subtile imagini, pline de semnificaţie, într-o ambianţă sublimă de lumină şi umbră.
Va colinda prin târguri, va vizita maeştri ai aparatului fotografic. Nu se va da în lături de la niciun efort pentru a-şi procura vechi fotografii ale Parisului.
În expoziţia de la Primărie există un mare număr de fotografii alb-negru, reprezentând diferite locuri din Paris, aşa cum le-a văzut braşoveanul prin intermediul obiectivului său fotografic, iar sub fiecare fotografie a sa există câte o imagine surprinsă de către fotografii de la 1900 – imagini in sepia, pe carton, ceea ce creează nu numai un excelent element comparatist, între deceniile scurse între imagini, dar şi un valoros document fotografic, care pune în valoare unele schimbări ale decorului şi ale civilizaţiei.
Interesant, mai toate aceste vechi imagini au aparţinut lui Brassaï, un pasionat colecţionar. Între aceste imagini, o vedere din „Place de la Concorde“, din jurul anului 1900 care a fost realizată de un fotograf român J. Theodoresco. Cine-o fi personajul? […]
