Sunt 20 de ani de când abia‑născuta Fundație culturală Secolul 21 și-a dat pentru prima dată măsura internațională: Colocviul dedicat la București semicentenarului morții lui Paul Valéry a adus, pentru patru zile, treizeci de invitați străini de primă mărime, filosofi, poeți, cercetători, editori, veniți din patru continente. A fost un succes căruia i s-au adăugat în timp alte numeroase inițiative în spațiul național și de cuprindere europeană. Dintre ele, fără îndoială, cel mai important rămâne reluarea, în 1995, a apariției Secolului 20, dispărută din spațiul public cu câțiva ani mai înainte. Revista va intra astfel în noul mileniu, devenind, din 2001, Secolul 21 și publicație semicentenară din 2011.
A fost ușor? Deloc. A meritat? Fără-ndoială. Contextul în care au putut supraviețui revistele culturale independente după cucerirea libertății de exprimare nu le-a fost totdeauna mai clement decât anii dictaturii comuniste, chiar dacă, după decembrie 1989, altele au fost bătăliile, mijloacele și mizele.
Cu atât mai mult, dubla aniversare secolistă e, laolaltă, moment de bilanț și de gratitudine pentru toți cei care ne‑au fost alături. Primul gând recunoscător e adresat Franței: cu sprijinul efectiv al Ministerului francez al Culturii și al Centrului Național al Cărții a redemarat decisiv Secolul. Datorăm însă egală recunoștință tuturor sponsorilor, finanțatorilor români și străini care au crezut în proiectele noastre.
Reușitele revistei se datorează, însă, mai ales celor care au construit-o în timp: redactori și graficieni, sute de colaboratori, echipe tehnice și tipografi. Nu în ultimul rând, personalităților culturale din Colegiul său onorific care, prin consilierea și textele încredințate redacției, au înnobilat sumarele Secolului 21.
Ne bucură, totodată, o a treia aniversare: sunt 50 de ani de când, în 1965, Dan Hăulică, cel care a marcat decisiv destinul Secolului ca periodic de sinteză culturală, deschizându‑l spre lumea largă, i-a încredințat Getei Brătescu grafica revistei. După o oarecare întrerupere, revenită în redacție la invitația lui Ștefan Aug. Doinaș, prin strădania căruia revista a reînceput să apară, tot mai branșată la tematica stringentă a actualității, Geta Brătescu construiește și astăzi revista. Urăm Fundației, revistei și artistei mulți ani înainte!