În 1946, cu doi ani înainte de suprimarea mișcării sociologice pe care o animase, D. Gusti scria recapitulativ, evocând cele 228 de echipe studențești care activaseră în 114 sate din România, între 1934 și 1939:
„Fiecare echipă era compusă din studenți de specialități diverse, pentru ca anchetele să fie cât mai complete și pentru ca acțiunea întreagă să fie cât se poate de coordonată. Am întrebuințat în total 1.615 studenți, dintre care 216 de la Facultatea de Litere, 215 de la Academia de Teologie, 203 de la Institutul Agronomic, 200 de la Școala de Menaj, 198 de la Facultatea de Medicină, 170 de la Facultatea de Medicină Veterinară, 115 de la Academia de Educație Fizică, 112 de la Facultatea de Drept și alții de la școlile de Asistență Socială, de la școlile de Cooperație etc. / Aceste echipe au fost supravegheate și ajutate în munca lor de tehnicieni oficiali ai Statului, în număr de 1.196, dintre care 324 medici, 178 ingineri agronomi, 147 comandanți premilitari, care se ocupă de educația tinerilor, 136 medici veterinari, 37 ingineri silvici etc.“ (D. Gusti, Sociologia militans, vol. II. Acțiune, București, Fundația Regele Mihai I, 1946, p. 270).
Numai în campania din 1938, din care datează aproape toate materialele pe care le vom comenta aici, 850 de echipieri voluntari au studiat un număr de 60 de sate, pe baza a șapte formulare de anchetă (Foaie de familie, Foaie economică, Mișcarea populației, Alimentație, Stare culturală, Fărâmițarea proprietății, Buget familial), fiind îndrumați, de la București, de un birou alcătuit din A. Golopenția, Dr. Tiberiu Ionescu și Ing. Measnicov.
Am consultat 12 rapoarte de recunoaștere purtând asupra comunelor din Plasa Model Argeș situate pe Valea Vâlsanului (Valea Iașului, Mușătești, Brătieni, Brădet, Vâlsănești, Stroești, Mălureni, raportor: Gheorge Gh. Ionescu) și pe Valea Argeșului (Valea Danului, Albești, Oești, Corbeni, Aref, raportor: I. Simion), 4 monografii sumare de sate/comune – Brătulești–Ilfov (redactor: I. Berca, echipier agronom), Slobozia Pruncului–Suceava (redactor: Radu Marinescu, șeful echipei), Stoeșești–Tutova (redactor: echipier teolog Marin G. Dobre) și Mărul–Severin (red.: Dr. Gh. Varzopov, șeful echipei și Gh. Militaru, echipier – și două rapoarte privind gospodăria: Cârligele, Râmnicu Sărat (raportor: Maria Sâmbotin, maestră de gospodărie) și Vârfuri–Arad (raportor: Constanța Valerian, licențiată în Filosofie și Litere). Este vorba deci de 18 sate cercetate în 1938, cu câteva reveniri în 1939. Materialul provine din arhiva lui Anton Golopenția, care inițiase anchetarea pe probleme în vara lui 1938, și a fost utilizat, în redactarea seriei 60 sate românești cercetate de echipele studențești în vara 1938 (coord. A. Golopenția și D.C. Georgescu, vol. I, II, IV, V, București, Institutul de Științe Sociale al României, 1941-1943).
Rapoartele de recunoaștere sunt rapide. Ele includ capitolele I. Starea economică, sanitară și culturală; II. Acțiuni de organizare a satului; III. Locuitorii; IV. Conducătorii; V. Posibilități de lucru; VI. Școli de echipieri și tabere de muncă; VII. Plan de lucru; VIII. Este posibilă trimiterea unei echipe regale acolo? Autorii lor au experiență de teren. […]
