IRINA GEORGESCU

Despre fotografie,
sau mic îndreptar
de imagini şi cuvinte

Imaginea „celuilalt“ seduce în aceeaşi măsură în care cuvântul fascinează. Chipul seducător este, pe rând, mască, fetiş, simbol. Juxtapunerea limbajului literar şi a celui fotografic devine pretextul „jocului“ livresc din Vues de dos de Michel Tournier şi Édouard Boubat.

LUMEA CA FOTOGRAFIE
Fotografiile din Vues de dos1 par prinse într-un insectar poetic, a cărui stabilitate este dată de succesiunea de poze în alb şi în negru, ca o continuitate a literelor devenite cuvinte, înzestrate cu forţa de a rezista timpului şi clarităţii imaginilor. Fotografia îşi depăşeşte timpul şi înşală chiar nevoia de a vedea în detalii aspecte familiare, compunând şi recompunând, cu o impre­vizibilitate care îi este definitorie, realitatea; de fapt, fotografia devine un écart al identităţii. Semnul seducător funcţionează ca un acid: identificat, arde până la consumarea totală. Starea care l caracterizează este labilitatea şi, de aici, greutatea de a l prinde într-o formulă îl face exotic şi funcţional. Seducţia îşi atinge scopul: textul rămâne deschis interpretărilor. […]

1 Michel Tournier, Édouard Boubat, Vues de dos, Paris, Éditions Gallimard, 1981.

Share This Post