Atelierul Getei se afla pe atunci în vecinătatea Catedralei Sf. Iosif, într-o clădire veche, delabrată. O clădire a contrastelor. Din momentul în care treceam de poartă, intram în altă lume. Curtea și scara veche de lemn, gata să se prăbușească, îmi dădeau mereu senzația de loc părăsit. Doar până ajungeam în atelier: spațios, cu pereți înalți – simțeai coerență în modul de așezare al fiecărui obiect, aproape ca într-un scenariu de teatru. Fiecare obiect devenea parcă un personaj, cu propria poveste. Sentimentul ăsta, că am în față o scenografie atent studiată, aveam să-l încerc, de altfel, de-a lungul anilor, și în atelierul mutat în casa Getei.
Atunci, în 1983, timp de aproape 6 luni, împreună cu Filip Zorzor, prietenul și colegul meu de școală, am experimentat acolo desene, colaje, chiar și mici instalații pe tema „Cercul și pătratul“. Deși la început mi se păruse aproape o joacă năstrușnică, pe măsură ce lucram, înțelegeam că luam parte la ceva extrem de serios.