În 1962, anul compunerii Coloanei infinite (denumită inițial Coloana fără sfârșit, apoi Columna infinită. Omagiu lui Brâncuși), Olah împlinea 35 de ani. Absolvise Academia de Muzică din Cluj (1946‑1949) și Conservatorul „P.I. Ceaikovski“ din Moscova (1949‑1954). Din 1954, era cadru didactic al Conservatorului bucureștean. Era deja autor al unor lucrări importante, între care se evidenția Cantata pe vechi versuri ceangăiești (1956), care obținuse Premiul Festivalului Mondial al Tineretului de la Moscova (1957).
Conform mărturisilor compozitorului[1], imboldul de a scrie o lucrare inspirată de creația lui Brâncuși a apărut în urma unei călătorii la Târgu‑Jiu și a fost consolidat de întâlnirea cu alte lucrări ale sculptorului, la Paris.