Se află azi alături de noi reprezentanții unor instituții importante și, desigur, suntem onorați. Dar, cum a fost evocat aici, domnul Sergiu Nistor și doamna Norma Nițescu ne‑au fost și parteneri în proiecte internaționale care au dat prestigiu și coerență programului pe care și l‑au propus din start Fundația Culturală Secolul 21 și revista noastră. Primul proiect al Fundației abia născute a fost o masă rotundă realizată cu sprijinul Ambasadei Olandei și care s‑a numit „Lecții de democrație“. Fundația și‑a luat de la început foarte în serios rolul, nu numai de a asigura reapariția Secolului 20, ci și de a fi o verigă importantă a societății civile.
Alături de domnul Sergiu Nistor, am construit timp de trei ani un proiect care ne‑a dus în inima Europei, până în Luxembourg, unde Fundația a creat un parteneriat cu Institutul Pierre Werner, instituție situată în locul în care avea să fie semnată aderarea României la Uniunea Europeană. Proiectul mi se pare reprezentativ pentru Fundație – și cu bătaie lungă pentru anii care vin, căci el presupunea crearea unei axe culturale București‑Sibiu‑Luxembourg. Adică, simbolic, de a duce cultura română dincolo de contextul unei Capitale Culturale Europene, care în acel moment era Sibiul. Mă bucur că e reprezentată aici Ambasada Franței, pentru că această Fundație s‑a născut cu sprijinul Franței și al instituțiilor culturale franceze. Cu riscul de a mă repeta, am să povestesc un scurt episod parizian: revista își încetase apariția, mă aflam la Paris și am reușit să fiu primită într‑o audiență de un înalt funcționar din Ministerul francez al Culturii, căruia i‑am cerut sprijinul ca să redemarăm revista. Iar propunerea, sugestia lui a fost următoarea: vă vom sprijini, pentru că știm ce înseamnă revista Secolul 20, dar cu o condiție: să căpătați personalitate juridică. Am întrebat: ce înseamnă personalitate juridică? Răspunsul a venit prompt: o Fundație! Acela a fost, de fapt, declicul.
Rolul decisiv l‑a avut, însă, Ștefan Aug. Doinaș, care a mobilizat personalități culturale ale Franței pentru ca Ministerul francez al Culturii, să acorde o subvenție substanțială, așa a reapărut revista. Cu numărul Langages/Limbaje – bilingv. Acela a fost numărul 1, din 1995.