Pentru a construi bulevarde trebuie să ai, la propriu, pe Dumnezeu în tine. Căci ai de luat decizii care presupun un fior demiurgic prin curajul şi claritatea gesturilor tale.
În primul rând, trebuie să decizi Demolări. Cu toată încărcătura sufletească de entuziasm şi vinovăţie. Este, în fond, un exerciţiu al „Judecăţii de Apoi” a imobilelor existente, făcut totuşi de un muritor, adică de o fiinţă la fel de trecătoare ca şi zidirile condamnate. Te gândeşti, bineînţeles, că îţi trebuie criterii, că trebuie să cumpăneşti corect, tehnic şi emoţional. Te gândesti că nu poţi comite aberaţii profesionale dar, mai ales, nu poţi călca pe rănile deschise ale memoriei sau pe sentimentele păstrate uneori numai în cuvinte, în denumirile şi poreclele date unor locuri. […]