Bulevardele sunt asociate în filme, în cultura populară în general, cu ideea de singurătate în mijlocul marelui oraş. “I walk a lonely road,/The only one that I have ever known./Don’t know where it goes./But it’s home to me and I walk alone”, cântă trupa Green Day în hitul Boulevard of Broken Dreams din 2004. Melodia face parte dintr-un album (American Idiot) conceput ca o operă rock, iar eroul acestuia, Jesus of Suburbia, îşi cântă mahmureala solitară după o noapte de beţie. Atât de bine a impregnat această piesă cultura populară încât ai crede că expresia a fost inventată de trupa americană, mai ales dacă eşti născut după anii 90. Dar ea e mult mai veche. În 1934, Constance Bennett interpreta o melodie omonimă compusă de Al Dubin în filmul Moulin Rouge, de Sidney Lanfield. În film, naratorul spune: “I walk along the street of sorrow/The Boulevard of Broken Dreams/Where gigolo and gigolette/Can take a kiss without regret/So they forget their broken dreams.” De atunci şi până azi au mai apărut piese intitulate Boulevard of Broken Dreams (trupa Smokie are şi ea una, iar refrenul sună cam aşa: “Down the Boulevard of broken dreams,/Down the Boulevard of broken dreams,/You left me broken hearted,/I don’t wanna be on that Boulevard of broken dreams.”). […]