Cercul Literar de la Sibiu a luat naștere la începutul anilor ’40. Desigur că actul său oficial de naștere este scrisoarea colectivă pe care nouă, dintre membrii Cercului, i-au adresat-o în primăvara anului 1943 criticului E. Lovinescu; scrisoare în care tinerii cerchiști luau atitudine împotriva unei tendințe din ce în ce mai pronunțate în Transilvania, o tendință oarecum explicabilă în contextul epocii, constând într-o resurecție a naționalismului și a unor formule literare depășite, dar o formulă nu mai puțin nocivă. Cerchiștii se delimitau de aceste reacții și tendințe ale epocii și afirmau primatul criteriului estetic în judecarea operelor literare și a produselor artistice în general. Dar dincolo de această scrisoare-manifest, prima operă majoră, aș fi tentat să spun, cu atât mai mult cu cât este o operă colectivă, e tocmai această Revistă a Cercului Literar, care a apărut în primele două treimi ale anului 1945 la Sibiu, cu alte cuvinte înainte ca membrii acestei grupări să se întoarcă la Cluj, orașul de unde plecaseră cu cinci ani în urmă. Spun că este o operă colectivă și pentru că în această revistă publică, de fapt, toți membrii importanți ai Cercului Literar, atât poeți cât și prozatori și critici, dar și pentru faptul că există o atitudine relativ comună. Sigur, asta nu înseamnă că ei nu sunt niște individualități bine diferențiate, dar, pe de altă parte, se vede clar că există anumite convergențe și afinități spirituale. […]