Academicianul Solomon Marcus a avut vocaţia universalităţii şi a ocupat un loc aparte în cultura română din a doua jumătate a secolului al XX-lea. A fost, în egală măsură, matematician, filosof al ştiinţei, semiotician şi eseist înzestrat. A scris şi formulat adevăruri de substanţă din domenii variate ale cunoaşterii şi educaţiei.
Ca matematician, a excelat prin cercetări profunde şi de mare fineţe în teoria funcţiilor de variabilă reală şi a măsurii, fundamentele matematicii, teoria limbajelor formale şi lingvistică matematică, dar, de asemenea, în semiotică, teorie literară şi în filosofia ştiinţei. În toate aceste domenii, Solomon Marcus a adus contribuţii de pionierat importante şi a excelat prin noutatea ideilor şi a metodei. A făcut un demers spectacular în direcţia integrării matematicii în cultura umanistă şi a creării de punţi între cele două culturi.
Conexiunile şi analogiile subtile pe care le-a stabilit între limbajul literar – şi, în sens mai larg, cel artistic – şi cel matematic au stârnit un interes imens în deceniul şapte al secolului trecut şi au inaugurat seria modelelor matematice în domeniile umaniste ale culturii, precum şi în lingvistică. Solomon Marcus a avut ideea strălucită de a reformula ambiguitatea limbajului literar în termenii de multivocitate matematică. […]