[…] Nu-mi amintesc momentul unei prime întâlniri cu Solomon Marcus. Aparțineam însă, încă de la începutul anilor 1960, aceleiași comunități alerte de lectură și cercetare. Tudor Vianu ne atrăsese în preocupări de statistică lexicală (eram în anul III când am scris, împreună cu Toma Pavel, un articol despre statistică și stilurile limbii, bazat pe fișări manuale răbdurii ale unor releveuri din Eminescu, Arghezi, Creangă, Francisc Munteanu, Sadoveanu, Codul familiei și cursul de analiză matematică al lui I. Hincin. Lucrarea de diplomă, scrisă în 1961 și consacrată alternanțelor vocalice în limba română actuală pornea, între altele, de la publicații ale lui Grigore Moisil privind problemele puse de traducerea automată, în speță de literele variabile din conjugarea verbelor în limba română scrisă. Trecerea de la traducerea automată la gramatica transformațională se efectuase firesc, intrasem de altfel în sectorul de lingvistică structurală și transformațională al Centrului de Fonetică al lui Al. Rosetti iar în 1965, când Chomsky publicase, după Structuri sintactice (1957), volumul Aspecte ale teoriei sintaxei, pornisem, alături de E. Vasiliu, lucrul la elaborarea unei gramatici transformaționale a limbii române. În 1961, înființarea Cercului de Poetică îndrumat de Tudor Vianu, Al. Rosetti și Mihai Pop, pe lângă Institutul de Etnografie și Folclor și Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale din București reunise un grup interesant de lingviști, matematicieni, folcloriști sau literați, între mulți alții. Acolo am prezentat și ulterior publicat un studiu bazat pe alcătuirea indicelui de frecvență al cuvintelor pline în poezia lui Bacovia. Dezvoltam în el conceptul de vocabular orientat: vocabularul lui Bacovia înregistra 30 de câmpuri semantice repartizabile în opt motive și faptul era de natură să explice caracterul de continuum al operei lui poetice, natura ei obsesivă (peste ani, aveam să aflu, citind frumoasele pagini despre proliferare la Bacovia din volumul Invenție și descoperire, apărut în 1989, că Marcus continuase să lucreze pe indicele meu de frecvențe din anii 1960). Cu trecerea activă lui Thomas A. Sebeok prin București, semiotica a început să ne deschidă perspective și mai vaste. Am publicat atunci, după un an petrecut la Paris în timpul revoluției studențești din 1968, articole de semiotică între care, scris cu plăcere pe timpul grevelor, un articol din perspectiva gramaticii cazurilor asupra numelor de restaurante pariziene și, mai târziu, am redactat, la Research Center for the Language Sciences, al lui Sebeok, un studiu despre limbajele formalizate în care vorbeam despre limbaje științifice pre-poetice, despre literatură ca limbaj poetic preștiințific, despre monografiile științifice-și-poetice din Franța secolului al XVI-lea. […]
îndrăgească: cea a școlarilor de la clasele mici, pe care i-a vizitat neobosit și atent, în București și în orașele țării, până în ultima clipă.
.
Providence, R.I., 21 ianuarie 2017