Am avut privilegiul să-l cunosc pe academicianul Solomon Marcus acum 50 de ani, prin voinţa destinului. În 1964, în timpul peregrinărilor mele prin anticariatele din Bucureşti, am descoperit poemele Jocului secund şi o pasiune mistuitoare şi devastatoare s-a născut instantaneu în mine, pasiune care nu s-a stins nici până astăzi. În 1965, are loc miraculoasa mea întâlnire cu Profesorul Alexandru Rosetti, care avea să joace un rol central în destinul meu. Prin lingvistul Boris Cazacu, Profesorul Alexandru Rosetti aflase despre preocupările mele barbiene şi a ţinut să mă cunoască1. Într-una dintre primele noastre întâlniri, Profesorul Alexandru Rosetti mi-a spus că trebuie neapărat să-l cunosc pe tânărul Solomon Marcus, care nu este doar un strălucit matematician dar este, de asemenea, un bun cunoscător al poeziei lui Ion Barbu. Solomon avea pe atunci 40 de ani, iar eu – 23. Am fost impresionat, de la prima discuţie cu el, de extraordinara sa erudiţie şi de imensa lui curiozitate intelectuală. Astfel s-a născut o statornică şi fidelă prietenie, care s-a aprofundat timp de o jumătate de secol în jurul preocupărilor noastre transdisciplinare. […]