Voi încerca să redau, în paginile care urmează, în mod succint, ideile pe care le-am propus spre dezbatere Profesorului Solomon Marcus din 2010 până în 2016, prin intermediul mesajelor electronice, dar și în cadrul unor întâlniri la București.1 Acestea abordează relațiile aparent divergente dintre limbaj, mediul înconjurător și arhitectură, teme recurente, ale scrierilor sale. Pretextul acestor discuții l-a constituit o parte a tezei mele de doctorat, în lucru, ce urmărește să explice sursele modelului de distribuție la nivel teritorial al ediției din 1994 a Jocurilor Olimpice de Iarnă organizate la Lillehammer, Norvegia. Pornesc în acest sumar studiu al unei părți a operei profesorului Marcus de la un citat din opera academicianului, descoperit după una dintre aceste întrevederi:
„Ceea ce este înnăscut înregistrează o serie de trăsături ereditare, care se actualizează în interacțiunea cu mediul și în funcție de această interacțiune. În același timp, prin naștere preluăm anumite date ale speciei umane, iar prin experiență aceste date capătă o coloratură individuală, specifică. Manifestările umane de cea mai înaltă complexitate – în primul rând, sistemul nervos superior, care face posibilă activitatea intelectuală – sunt rezultatul evoluției de lungă durată a speciei umane, deci potențialul nostru reflexiv este înnăscut, actualizând-se în activități empirice de natură individuală. Este, deci, clar că spiritul reflexiv este de natură internă, ținând de capacitățile noastre cerebrale, în timp ce comportamentul empiric este rezultatul contactului spontan și continuu cu mediul în care trăim, deci cu exteriorul.”2
Apare aici noțiunea de mediu înconjurător, pe care Marcus o vede ca pe un element necesar funcționării limbajului, dar și a formării identității culturale. Astfel, el scrie în revista Limba Română din Chișinău: „Identitatea culturală, națională include, pe lângă componenta ei istorică, și o componentă în plină desfășurare, constând în interacțiunea cu lumea, tot așa cum identitatea corpului uman nu se reduce la alcătuirea sa internă, ci include esențial și metabolismul cu exteriorul.”3 Relațiile de incluziune dintre identitatea culturală și componenta interactivă a limbajului sunt aici comparate cu legăturile dintre identitatea corpului uman și „metabolismul” cu mediul înconjurător pe care Marcus îl numește „exterior.„
Distincția interior/exterior, transpusă în mod repetat în lucrările sale, i-ar putea determina pe unii critici să reproșeze o gândire bazată pe delimitări stricte între categorii. Cei ce l-au cunoscut pe matematicianul Solomon Marcus, însă, chiar și pentru scurt timp și mijlocit printr-o interacțiune puțin frecventă cum este cazul meu, pot pune sub semnul întrebării această posibilă interpretare. Solomon Marcus nu crea noi limite între domenii, ci le străpungea pe cele existente. Spre exemplu, atunci când definește o noțiune, demersul său pornește de la relația noțiunii cu mai multe contexte, iar definiția este propusă ultima, ca o viziune globală a cazuisticii prezentate. Este elocventă explicația termenului „natural” pe care o propune în Paradigme Universale în capitolul intitulat Cultura și natura. Astfel, în tradiția empiristă, Marcus vede mintea umană ca o tabula rasa pe care ideile sunt gravate în urma răspunsului simțurilor la mediul înconjurător:
„Originea latină a cuvântului natură este binecunoscută din contexte ca Natura non facit saltus sau Naturalia non sunt turpia. Dar sensul mai exact al atributului de natural (după latinescul naturalis) este indicat de asocierea sa cu natus (născut). Este, deci, natural ceea ce este înnăscut, în opoziție cu ceea ce este dobândit, deci cu ceea ce apare sau se dezvoltă ulterior nașterii, ca rezultat al interacțiunii cu mediul. Distincția este fundamentală (chiar dacă nu întotdeauna poate fi operată cu rigoare) și-și găsește expresia în toate limbile (inné-acquis, în franceză; innate-acquired, în engleză).”4 […]
1 Aceste intâlniri au avut loc sporadic, mereu doar un subcapitol în cadrul unor întâlniri pe tema redescoperirii lucrărilor străbunicului meu, matematicianul Traian Lalescu, de personalitatea căruia profesorul Solomon Marcus se arăta interesat.
2 Solomon Marcus, Paradigme universale, Ed. Paralela 45, Pitești, 2011, p.123.
3 Nr. 1-2 (229-230)/2015, dedicat lui Solomon Marcus la împlinirea vârstei de 90 de ani (p. 20).
4 Solomon Marcus, Paradigme universale, Ed. Paralela 45, Pitești, 2011, p. 123.