Mulţumesc Academiei Române pentru a fi prilejuit acest eveniment şi trebuie să vă divulg că instigatorul principal care a pus la cale această ispravă este colegul meu, academicianul Viorel Barbu. La început am încercat să refuz, dar insistenţa sa a fost atât de puternică, încât a trebuit să capitulez.
În 2010, când am fost sărbătorit aici, la împlinirea a 85 de ani, am spus: Cuvântul-cheie este cuvântul „proiect“. Să ai proiecte. În momentul în care nu mai ai proiecte, nu mai dai sens unui mâine, nu mai trăieşti. De aceea mă simt acum obligat să dau raportul pentru proiectul din 2010 şi să prezint proiectul meu în continuare.
Aş împărţi activitatea mea, după împlinirea vârstei de 85 de ani, în trei părţi: prima parte, toată lumea o poate vedea, mă rog, nu chiar în întregime, dar în mari proporţii, pe Google Scholar. Se poate vedea, acolo că am avut, din 2011 încoace, aproape 200 de rezultate pe Google Scholar, care arată că am publicat în această perioadă, deci de 4 ani, peste 20 de articole în reviste ştiinţifice internaţionale şi se poate vedea evident, şi impactul. Vă mărturisesc că încerc o satisfacţie deosebită, constatând că încă îşi exercită impactul unele lucrări ale mele publicate în urmă cu 60 de ani. În acelaşi timp, în această perioadă am călătorit mult, am participat la multe întâlniri internaţionale şi în toate am căutat să fac ceea ce fac şi în interiorul Academiei Române, să sfidez graniţele dintre discipline, să fac faţă globalizării culturale care se produce în momentul de faţă, să interacţionez cu cât mai multă lume. Şi în parte mă bucur că acest fenomen s-a observat şi în sesiunea de astăzi. Ni se pare că lumea este simplă, numai că simplitatea aceasta se ascunde şi este foarte greu s-o identifici, dar eu cred în ea, eu cred mai mult în numitorul comun al diverselor discipline din Academie, decât în ceea ce le separă, şi îmi pare rău că, deocamdată, nu reuşesc să atrag mai mulţi membri ai Academiei la acest mod de a vedea. […]
Aula Academiei Române
4 martie 2015