vai!
aripile albe-ţi devin stacojii
te înălţai fără efort
iscodeai cu ochii gânditori
mai sus te ridicai
un stol de păsărele te urma
noi de-abia te zăream
în noapte ceva s-a schimbat
ne-am împietrit
am plâns am sperat am rugat am urlat
vai încheieturile trupul au aprins
din stele răsună râsul tău molipsitor
iar noi consumaţi de ruşine am stins
cu lacrima nouă lacrimile-n noi
Matei Beldiman